untitled
— François Anselm Mericoeur d’Armagnac, doamnă, a răspuns el. Acesta e numele pe care l-am primit la naștere. Acum sunt cunoscut doar ca părintele Anselm. — Anselm cel cu inima veselă? am întrebat, zâmbind. A ridicat din umeri, un gest pur galic, neschimbat de secole. — Trebuie să încercăm, a spus el, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor. — Nu vreau să te rețin, am spus, aruncând o privire spre capelă. Voiam doar să îți mulțumesc pentru ajutor. — Nu mă reții deloc, doamnă. De fapt, amânam să mă duc la muncă, savurând păcatul trândăviei. — Care este munca dumitale? am întrebat, intrigată. În mod evident, bărbatul era un oaspete al mănăstirii, roba sa neagră franciscană sărind în ochi precum o pată de cerneală printre robele cafenii ale benedictinilor. Erau câțiva asemenea oaspeți, sau așa îmi spusese unul din frații care serveau, fratele Polydore. Cei mai mulți dintre ei erau învățați, veniți aici pentru a consulta operele păstrate în renumita bibliotecă a abației. Anselm, se părea, era unul dintre aceștia. Era de câteva luni ocupat cu traducerea câtorva opere ale lui Herodot. — Ai văzut biblioteca? m-a întrebat el. Atunci hai, a spus el după ce eu am dat din cap. Este cu adevărat una dintre cele mai impresionante și sunt sigur că unchiul dumitale, abatele, nu ar avea nicio obiecție. Eram deopotrivă curioasă să văd biblioteca și ezitam să mă întorc imediat în izolarea aripii oaspeților, așa încât l-am urmat fără a șovăi. Biblioteca era frumoasă, cu tavanul înalt, cu avântatele coloane gotice care se împreunau în ogivele tavanului cu mai multe compartimente. Ferestrele care acopereau peretele umpleau spațiile dintre coloane, lăsând lumina să inunde biblioteca. Majoritatea erau din sticlă limpede, însă unele conțineau vitralii cu parabole amăgitor de simple la prima vedere. Trecând pe vârfuri pe lângă siluetele gârbovite ale călugărilor care studiau, m-am oprit să admir unul dintre vitraliile care înfățișau Fuga în Egipt. Unele dintre rafturi arătau precum cele cu care eram obișnuită, cărțile odihnindu-se una lângă cealaltă. Altele conțineau cărți culcate, pentru a proteja copertele antice. Era chiar și un corp acoperit cu sticlă, unde se aflau câteva suluri de pergamente. În bibliotecă domnea un aer de exaltare înăbușită, ca și cum volumele păstrate cu mare grijă cântau neauzit între copertele lor. Am părăsit biblioteca simțindu-mă mângâiată și am traversat agale curtea principală alături de părintele Anselm. Am încercat din nou să îi mulțumesc pentru ajutorul din seara trecută, însă din nou a ridicat din umeri la auzul vorbelor mele. 666
— Nicio problemă, copila mea. Sper că soțul dumitale se simte mai bine astăzi. — Și eu sper, am spus. Nevrând să întârzii pe acest subiect, am întrebat: — Ce anume este adorarea euharistică? Ai spus astă-noapte că într-acolo te îndrepți? — Nu ești catolică? a întrebat el surprins. Ah, dar am uitat, dumneata ești englezoaică. Atunci, trebuie să fii protestantă. — Cred că nu sunt niciuna, nici alta, când vine vorba de credință, am răspuns. Însă tehnic, cel puțin, cred că sunt catolică. — Tehnic? Sprâncenele fine s-au ridicat mirate. Am șovăit, precaută după experiențele mele cu părintele Bain, însă acest bărbat nu părea să fie genul care să înceapă a agita crucifixe prin fața ochilor mei. — Păi, am început eu, aplecându-mă să culeg o buruiană mică dintre pietrele de pavaj, am fost botezată catolic. Dar părinții mei au murit când aveam cinci ani și eu am locuit cu unchiul meu. Unchiul Lambert era… Am făcut o pauză, amintindu-mi apetitul insațiabil al unchiului meu pentru cunoaștere și cinismul acela detașat cu care considera religia doar unul din aspectele prin care se poate cataloga o cultură. — În fine, era de toate și nimic, cred, în termeni de religie, am concluzionat. Le cunoștea pe toate, dar nu credea în niciuna. Așa încât nu a făcut nimic pentru educația mea religioasă. Și… primul meu soț era catolic, însă nu foarte credincios, mă tem. Așadar, presupun că eu sunt cu adevărat mai degrabă o păgână. L-am privit temătoare, însă în loc să fie uluit de mărturisirea mea, a început să râdă cu poftă. — De toate și nimic, a spus el savurând exprimarea. Îmi place asta foarte mult. Cât despre păgânismul dumitale, mă tem că te înșeli. Odată ce ești membră a mamei noastre sfinte Biserici, ești pentru totdeauna însemnată ca fiică a ei. Oricât de puține cunoști despre religia dumitale, ești la fel de catolică precum tatăl nostru binecuvântat, papa. A aruncat o privire spre cer. Era înnorat, însă frunzele tufelor de anin din apropierea bisericii stăteau nemișcate. — Vântul a încetat. Voiam să plec într-o scurtă plimbare să îmi limpezesc mintea în aer curat. Nu vrei să mă însoțești? Ai nevoie de aer și de mișcare și poate eu voi reuși să îmbunătățesc ocazia spiritual, luminându-te în privința ritualului de adorare euharistică în timp ce ne plimbăm. — Trei păsări cu o singură piatră, nu? am spus sec. 667
- Page 616 and 617: Indiferent ce statut avea Jamie ca
- Page 618 and 619: Era pentru prima dată când Randal
- Page 620 and 621: La spitalul Pembroke avusesem un pa
- Page 622 and 623: zid, însă nu suficient de puterni
- Page 624 and 625: 624 Apucând o piatră pe jumătate
- Page 626 and 627: — Ești rănită? Doar nițel zg
- Page 628 and 629: — Acum ceva timp, așa spun și e
- Page 630 and 631: — Absalom, băiatule, te-am trimi
- Page 632 and 633: înaintea ochilor mei în timp ce
- Page 634 and 635: Ignorând privirile uluite ale celo
- Page 636 and 637: delicate de vrăbiuță, Lady Annab
- Page 638 and 639: zărit zeci de urme semicirculare
- Page 640 and 641: — Nu se știe niciodată, nu-i a
- Page 642 and 643: Asta ar cere mai multă forță dec
- Page 644 and 645: Bătrânul soldat a ridicat pătura
- Page 646 and 647: Sir Marcus a așezat jos cuțitul d
- Page 648 and 649: — Să nu mă mai vezi vreodată!
- Page 650 and 651: Am făcut un efort să îmi mențin
- Page 652 and 653: 652 nu vină cineva pe urmele noast
- Page 654 and 655: pasul cailor alunecos și primejdio
- Page 656 and 657: suficientă zăpadă sub calul lui
- Page 658 and 659: Se lupta să se ridice într-un cot
- Page 660 and 661: — Are o inimă de leu. Vorbea at
- Page 662 and 663: — Murtagh mi-a spus că și dumne
- Page 664 and 665: — Eu aleg vinul, dacă nu vă e c
- Page 668 and 669: Dar gândul la aer curat, dacă nu
- Page 670 and 671: nu ar trebui să crească în aceas
- Page 672 and 673: — De ce? — De ce nu? a răspuns
- Page 674 and 675: 674 o plecăciune adâncă în faț
- Page 676 and 677: — Când m-ai lăsat acolo la Went
- Page 678 and 679: folosind durerea ca pe o armă, dis
- Page 680 and 681: — Claire, te doresc atât de mult
- Page 682 and 683: margini pronunțând numele lui Jam
- Page 684 and 685: de pe mlaștini ridicându-se din m
- Page 686 and 687: Îndată ce a primit împărtășan
- Page 688 and 689: mulțumindu-i. Era surprinzător de
- Page 690 and 691: murmurau întruna ceva care suna pr
- Page 692 and 693: din nou, de-a bușilea, în jurul m
- Page 694 and 695: Cu o precizie extraordinară, și-a
- Page 696 and 697: din gură. Mi-am coborât picioarel
- Page 698 and 699: S-a legănat în scăunel, căzut p
- Page 700 and 701: de ceva mai mult timp pentru a se v
- Page 702 and 703: — Când văd oameni, cred că pri
- Page 704 and 705: fost ca băiatul să i se alăture
- Page 706 and 707: — Ma chère, eu slujesc un bărba
- Page 708 and 709: — A mâncat pâinea și carnea? a
- Page 710 and 711: — Nasul ți-e vânăt, am remarca
- Page 712 and 713: din plâns și m-a sărutat și m-a
- Page 714 and 715: în măcelul pe care îl vor dezlă
— Nicio problemă, copila mea. Sper că soțul dumitale se simte mai bine<br />
astăzi.<br />
— Și eu sper, am spus.<br />
Nevrând să întârzii pe acest subiect, am întrebat:<br />
— Ce anume este adorarea euharistică? Ai spus astă-noapte că într-acolo<br />
te îndrepți?<br />
— Nu ești catolică? a întrebat el surprins. Ah, dar am uitat, dumneata ești<br />
englezoaică. Atunci, trebuie să fii protestantă.<br />
— Cred că nu sunt niciuna, nici alta, când vine vorba de credință, am<br />
răspuns. Însă tehnic, cel puțin, cred că sunt catolică.<br />
— Tehnic?<br />
Sprâncenele fine s-au ridicat mirate. Am șovăit, precaută după<br />
experiențele mele cu părintele Bain, însă acest bărbat nu părea să fie genul<br />
care să înceapă a agita crucifixe prin fața ochilor mei.<br />
— Păi, am început eu, aplecându-mă să culeg o buruiană mică dintre<br />
pietrele de pavaj, am fost botezată catolic. Dar părinții mei au murit când<br />
aveam cinci ani și eu am locuit cu unchiul meu. Unchiul Lambert era…<br />
Am făcut o pauză, amintindu-mi apetitul insațiabil al unchiului meu<br />
pentru cunoaștere și cinismul acela detașat cu care considera religia doar<br />
unul din aspectele prin care se poate cataloga o cultură.<br />
— În fine, era de toate și nimic, cred, în termeni de religie, am<br />
concluzionat. Le cunoștea pe toate, dar nu credea în niciuna. Așa încât nu a<br />
făcut nimic pentru educația mea religioasă. Și… primul meu soț era catolic,<br />
însă nu foarte credincios, mă tem. Așadar, presupun că eu sunt cu adevărat<br />
mai degrabă o păgână.<br />
L-am privit temătoare, însă în loc să fie uluit de mărturisirea mea, a<br />
început să râdă cu poftă.<br />
— De toate și nimic, a spus el savurând exprimarea. Îmi place asta foarte<br />
mult. Cât despre păgânismul dumitale, mă tem că te înșeli. Odată ce ești<br />
membră a mamei noastre sfinte Biserici, ești pentru totdeauna însemnată ca<br />
fiică a ei. Oricât de puține cunoști despre religia dumitale, ești la fel de<br />
catolică precum tatăl nostru binecuvântat, papa.<br />
A aruncat o privire spre cer. Era înnorat, însă frunzele tufelor de anin din<br />
apropierea bisericii stăteau nemișcate.<br />
— Vântul a încetat. Voiam să plec într-o scurtă plimbare să îmi limpezesc<br />
mintea în aer curat. Nu vrei să mă însoțești? Ai nevoie de aer și de mișcare și<br />
poate eu voi reuși să îmbunătățesc ocazia spiritual, luminându-te în privința<br />
ritualului de adorare euharistică în timp ce ne plimbăm.<br />
— Trei păsări cu o singură piatră, nu? am spus sec.<br />
667
Change language