untitled

Caii se chinuiau să galopeze, zăpada țâșnindu-le din copite când am văzut
capul lui Murtagh ridicându-se deodată. Urmând direcția privirii sale, am
văzut patru soldați englezi, călare, în vârful dealului.
Nu aveam ce face. Fusesem văzuți și un strigăt de avertisment a răsunat
la vale din culmea dealului. Nu aveam încotro să fugim. Eram nevoiți să ne
descurcăm cum puteam. Fără o privire în urmă, Murtagh a țâșnit înainte
pentru a le ieși în întâmpinare.
Caporalul care însoțea grupul era un soldat de carieră între două vârste,
țeapăn în mantaua lui de iarnă. S-a aplecat politicos spre mine, apoi și-a
îndreptat atenția spre Jamie.
— Ne cerem iertare, domnule, doamnă. Avem ordine să oprim pe oricine
călătorește pe această rută, deoarece câțiva prizonieri au evadat ieri din
închisoarea Wentworth și vrem să aflăm dacă nu au fost zăriți.
Prizonieri. Așadar reușisem să eliberez mai mult decât un singur
prizonier ieri. Eram bucuroasă, din mai multe motive. Unul era că în felul
acesta căutarea își dilua din intensitate. Patru împotriva a trei creștea
șansele noastre mai mult decât ne-am fi așteptat. Jamie nu a răspuns, ci s-a
aplecat și mai în față în șa, lăsându-și capul să se legene spre piept. Îi puteam
vedea sclipirea din ochi pe sub borurile pălăriei; nu își pierduse cunoștința.
Probabil îi cunoștea pe acești soldați; vocea lui ar fi fost recunoscută.
Murtagh își împingea calul în față, între mine și soldați.
— Da, stăpânul e cam bolnav, după cum vedeți, domnilor, a spus el,
trăgându-și slugarnic moțul din frunte. Dacă ați fi atât de buni să îmi arătați
drumul spre Ballagh… Nu sunt sigur că ne îndreptăm în direcția bună.
Mă întrebam ce coace. Dar pe urmă i-am surprins privirea. Ochii i-au
zburat în sus și în jos, apoi înapoi la soldat, atât de repede încât englezul nici
nu ar fi spus că Murtagh nu e numai ochi și urechi la explicațiile sale. Era
Jamie în pericol de a cădea din șa? Prefăcându-mă a-mi așeza boneta, am
aruncat o privire peste umăr în direcția pe care mi-o indicase și aproape am
înghețat de groază.
Jamie stătea drept în șa, cu capul plecat pentru a-și ascunde obrazul. Însă
sângele îi picura ușor din vârful scăriței de sub talpă, pătând zăpada cu
stropi aburinzi și stacojii.
Murtagh, prefăcându-se a fi greu de cap, reușise să îi atragă pe soldați în
față spre creasta dealului, astfel încât ei să îi poată arăta că drumul spre
Dingwall era singurul care se vedea și care ducea în cealaltă parte a dealului.
Trecea prin Ballagh și drept spre coasta aflată la alți cinci kilometri
depărtare.
Am alunecat în grabă la pământ, trăgând febril de cureaua care înconjura
pântecul calului meu. Lovind cu picioarele prin nămeți, am reușit să arunc
655