untitled
Am făcut un efort să îmi mențin vocea sigură și degajată. — Nu trebuie să îmi povestești, dacă nu vrei. Dar s-ar putea să îți ia o piatră de pe inimă… Vocea mi s-a stins într-o tăcere jenată. — Nu vreau. Glasul îi devenise deodată amar și emfatic. — Nu vreau să mă mai gândesc vreodată la asta, decât dacă îmi taie cineva beregata. Nu, fetițo, nu vreau să îți povestesc, așa cum nici tu nu vrei să auzi… dar cred că va trebui să dau afară din mine totul până nu mi se oprește în gât. Cuvintele îi țâșneau acum pe gură în rafale de amărăciune. — A vrut să mă târăsc pe jos și să implor, și pentru numele lui Dumnezeu, am făcut-o. Ți-am spus cândva, englezoaico, poți răpune pe oricine dacă ești dispus să îl rănești cât mai crud. Ei bine, el era dispus. M-a făcut să mă târăsc și m-a făcut să implor; și m-a obligat să fac lucruri mai urâte decât atât, înainte să vreau să îmi doresc din tot sufletul să mor. A rămas multă vreme tăcut, privind în flăcări, apoi a oftat adânc, strâmbându-se de durere. — Aș vrea să mă poți ușura, englezoaico, îmi doresc asta din toată inima, pentru că sunt la capătul puterilor acum. Dar nu e ca un spin otrăvit, pe care când l-ai prins, îl poți scoate și ai scăpat de el. Mâna lui bună se odihnea pe genunchiul meu. Și-a flexat degetele și le-a răsfirat, roșii în lumina flăcărilor. — Nici măcar nu e ca o rană. Dacă m-ai putea vindeca puțin câte puțin, cum ai făcut cu mâna, aș îndura bucuros durerea. Și-a pus pumnul pe piciorul meu, privindu-l încruntat. — Este… dificil de explicat. E… e ca și cum… e ca și cum fiecare om are un loc în adâncul sufletului, poate, un loc pe care îl ține doar pentru el însuși. E ca o mică fortăreață, unde trăiește cea mai personală parte a ta – poate e sufletul, poate e doar acea calitate care te face să fii cine ești și nu altcineva. Și-a atins ușor buza rănită cu limba, fără să își dea seama în timp ce era absorbit de gânduri. — Nu arăți acea parte nimănui, de obicei, decât dacă uneori iubești pe cineva foarte mult. Palma i s-a relaxat în jurul genunchiului meu. Ochii îi erau din nou închiși, pleoapele coborâte împotriva luminii. — Acum, e ca și cum… propria mea fortăreață a fost dinamitată – nu a mai rămas din ea nimic, decât cenușa și un căprior fumegând din acoperiș și partea aceea goală care a trăit cândva acolo e descoperită, scâncind și 650
strigând de teamă, încercând să se ascundă sub un fir de iarbă sau o frunză, dar… dar nereușind prea bine. Glasul i s-a frânt și a întors capul, îngropându-și fața în poala cămășii mele de noapte. Neputincioasă, nu puteam face decât să îl mângâi pe păr. A ridicat pe neașteptate capul, cu chipul atât de încordat încât putea să se frângă sub tensiunea oaselor. — Am fost aproape de moarte de câteva ori, Claire, însă niciodată nu miam dorit cu adevărat să mor. De data aceasta am vrut. Am… Vocea i s-a stins și a tăcut, strângându-mă cu putere de genunchi. Când a vorbit din nou, vocea îi era ridicată și ciudat de înecată, de parcă ar fi alergat foarte mult. — Claire, vrei să… doar… Claire, ține-mă în brațe. Dacă încep să tremur acum nu mă mai pot opri. Claire, strânge-mă în brațe! Chiar începea să se scuture violent, tremuratul făcându-l să geamă atunci când îi apăsa coastele rupte. Îmi era teamă să nu îl rănesc, dar și mai teamă îmi era să îl las să tremure. M-am ghemuit peste el, mi-am înfășurat brațele în jurul umerilor săi și l- am ținut cât de strâns am putut, legănându-l înainte și înapoi, ca și cum ritmul reconfortant putea învinge spasmele chinuitoare. Mi-am strecurat o mână în spatele gâtului și mi-am înfipt adânc degetele în mușchii drepți, făcând încordarea să se relaxeze în timp ce îi masam valea adâncă de la baza craniului. În cele din urmă, tremuratul s-a domolit și capul i-a căzut în față, epuizat, pe coapsa mea. — Îmi pare rău, a spus el o clipă mai târziu, cu glasul lui obișnuit. Nu am vrut să se întâmple asta. Adevărul e că sunt foarte rănit și beat criță. Nu mă pot controla foarte bine. Când un scoțian recunoaște, chiar și în intimitate, că este beat înseamnă că este foarte grav rănit, mi-am spus. — Trebuie să dormi, am spus în șoaptă, continuând să îl mângâi pe ceafă. Ai nevoie mare de somn. Mi-am folosit degetele cât de bine am putut, mângâind și apăsând cum mă învățase Alec cel Bătrân, reușind să îl liniștesc până a fost cuprins de o stare de moleșeală. — Mi-e frig, a murmurat el. Focul ardea dogoritor și era învelit cu câteva pături, însă degetele îi erau reci ca gheața. — Ești în stare de șoc, i-am spus pragmatic. Ai pierdut foarte mult sânge. Am aruncat o privire în jur, însă toți servitorii se duseseră la culcare. Murtagh, presupuneam, era încă afară în zăpadă, în apropierea închisorii, să 651
- Page 600 and 601: masa de prânz, lucru deloc indicat
- Page 602 and 603: Am pus în grabă jos cutiuța smă
- Page 604 and 605: distanței spre gât, apoi, cu o pr
- Page 606 and 607: Ușa era descuiată. Am împins-o u
- Page 608 and 609: Jamie se lupta să vorbească; îș
- Page 610 and 611: M-a privit de parcă în minte îi
- Page 612 and 613: — Aș putea avea nevoie de Marley
- Page 614 and 615: drum să ia de jos ciocanul legat c
- Page 616 and 617: Indiferent ce statut avea Jamie ca
- Page 618 and 619: Era pentru prima dată când Randal
- Page 620 and 621: La spitalul Pembroke avusesem un pa
- Page 622 and 623: zid, însă nu suficient de puterni
- Page 624 and 625: 624 Apucând o piatră pe jumătate
- Page 626 and 627: — Ești rănită? Doar nițel zg
- Page 628 and 629: — Acum ceva timp, așa spun și e
- Page 630 and 631: — Absalom, băiatule, te-am trimi
- Page 632 and 633: înaintea ochilor mei în timp ce
- Page 634 and 635: Ignorând privirile uluite ale celo
- Page 636 and 637: delicate de vrăbiuță, Lady Annab
- Page 638 and 639: zărit zeci de urme semicirculare
- Page 640 and 641: — Nu se știe niciodată, nu-i a
- Page 642 and 643: Asta ar cere mai multă forță dec
- Page 644 and 645: Bătrânul soldat a ridicat pătura
- Page 646 and 647: Sir Marcus a așezat jos cuțitul d
- Page 648 and 649: — Să nu mă mai vezi vreodată!
- Page 652 and 653: 652 nu vină cineva pe urmele noast
- Page 654 and 655: pasul cailor alunecos și primejdio
- Page 656 and 657: suficientă zăpadă sub calul lui
- Page 658 and 659: Se lupta să se ridice într-un cot
- Page 660 and 661: — Are o inimă de leu. Vorbea at
- Page 662 and 663: — Murtagh mi-a spus că și dumne
- Page 664 and 665: — Eu aleg vinul, dacă nu vă e c
- Page 666 and 667: — François Anselm Mericoeur d’
- Page 668 and 669: Dar gândul la aer curat, dacă nu
- Page 670 and 671: nu ar trebui să crească în aceas
- Page 672 and 673: — De ce? — De ce nu? a răspuns
- Page 674 and 675: 674 o plecăciune adâncă în faț
- Page 676 and 677: — Când m-ai lăsat acolo la Went
- Page 678 and 679: folosind durerea ca pe o armă, dis
- Page 680 and 681: — Claire, te doresc atât de mult
- Page 682 and 683: margini pronunțând numele lui Jam
- Page 684 and 685: de pe mlaștini ridicându-se din m
- Page 686 and 687: Îndată ce a primit împărtășan
- Page 688 and 689: mulțumindu-i. Era surprinzător de
- Page 690 and 691: murmurau întruna ceva care suna pr
- Page 692 and 693: din nou, de-a bușilea, în jurul m
- Page 694 and 695: Cu o precizie extraordinară, și-a
- Page 696 and 697: din gură. Mi-am coborât picioarel
- Page 698 and 699: S-a legănat în scăunel, căzut p
strigând de teamă, încercând să se ascundă sub un fir de iarbă sau o frunză,<br />
dar… dar nereușind prea bine.<br />
Glasul i s-a frânt și a întors capul, îngropându-și fața în poala cămășii<br />
mele de noapte. Neputincioasă, nu puteam face decât să îl mângâi pe păr.<br />
A ridicat pe neașteptate capul, cu chipul atât de încordat încât putea să se<br />
frângă sub tensiunea oaselor.<br />
— Am fost aproape de moarte de câteva ori, Claire, însă niciodată nu miam<br />
dorit cu adevărat să mor. De data aceasta am vrut. Am…<br />
Vocea i s-a stins și a tăcut, strângându-mă cu putere de genunchi. Când a<br />
vorbit din nou, vocea îi era ridicată și ciudat de înecată, de parcă ar fi alergat<br />
foarte mult.<br />
— Claire, vrei să… doar… Claire, ține-mă în brațe. Dacă încep să tremur<br />
acum nu mă mai pot opri. Claire, strânge-mă în brațe!<br />
Chiar începea să se scuture violent, tremuratul făcându-l să geamă atunci<br />
când îi apăsa coastele rupte. Îmi era teamă să nu îl rănesc, dar și mai teamă<br />
îmi era să îl las să tremure.<br />
M-am ghemuit peste el, mi-am înfășurat brațele în jurul umerilor săi și l-<br />
am ținut cât de strâns am putut, legănându-l înainte și înapoi, ca și cum<br />
ritmul reconfortant putea învinge spasmele chinuitoare. Mi-am strecurat o<br />
mână în spatele gâtului și mi-am înfipt adânc degetele în mușchii drepți,<br />
făcând încordarea să se relaxeze în timp ce îi masam valea adâncă de la baza<br />
craniului. În cele din urmă, tremuratul s-a domolit și capul i-a căzut în față,<br />
epuizat, pe coapsa mea.<br />
— Îmi pare rău, a spus el o clipă mai târziu, cu glasul lui obișnuit. Nu am<br />
vrut să se întâmple asta. Adevărul e că sunt foarte rănit și beat criță. Nu mă<br />
pot controla foarte bine.<br />
Când un scoțian recunoaște, chiar și în intimitate, că este beat înseamnă<br />
că este foarte grav rănit, mi-am spus.<br />
— Trebuie să dormi, am spus în șoaptă, continuând să îl mângâi pe ceafă.<br />
Ai nevoie mare de somn.<br />
Mi-am folosit degetele cât de bine am putut, mângâind și apăsând cum mă<br />
învățase Alec cel Bătrân, reușind să îl liniștesc până a fost cuprins de o stare<br />
de moleșeală.<br />
— Mi-e frig, a murmurat el.<br />
Focul ardea dogoritor și era învelit cu câteva pături, însă degetele îi erau<br />
reci ca gheața.<br />
— Ești în stare de șoc, i-am spus pragmatic. Ai pierdut foarte mult sânge.<br />
Am aruncat o privire în jur, însă toți servitorii se duseseră la culcare.<br />
Murtagh, presupuneam, era încă afară în zăpadă, în apropierea închisorii, să<br />
651
Change language