untitled

— Acum ceva timp, așa spun și eu! Păi, trebuie să fi fost acum vreo
treizeci de ani! Dar de unde știi dumneata?
Murtagh a încuviințat din cap, mulțumit.
— Aha, mă gândeam eu. Și îmi amintesc Adunarea probabil din același
motiv ca și dumneata.
MacRannoch îl studia pe bărbatul mărunt și slăbănog, încercând să scadă
treizeci de ani din înfățișarea îmbătrânită.
— Ah, te cunosc, a spus el în cele din urmă. Nu după nume, ci după figură.
Ai omorât un porc mistreț rănit dintr-o singură lovitură de pumnal, în
timpul vânătorii. O fiară mare. Așa e, MacKenzie ți-a dat dumitale colții – un
set frumos, aproape complet curbați. Bună treabă ai făcut atunci, bărbate!
O privire periculos de aproape de satisfacție a încrețit obrazul ciupit al lui
Murtagh pentru o clipă.
Am tresărit, amintindu-mi brățările barbare, magnifice, pe care le
văzusem la Lallybroch. Jenny îmi spusese că fuseseră ale mamei ei, dăruite
de un admirator. L-am privit pe Murtagh, nevenindu-mi a crede. Chiar
îngăduind treizeci de ani să treacă, nu părea candidatul cel mai potrivit
pentru o pasiune de tinerețe.
Gândindu-mă la Ellen MacKenzie, mi-am amintit de perlele pe care le mai
aveam la mine, cusute în căptușeala buzunarului. Am bâjbâit după capătul
liber, scoțându-le în lumina flăcărilor.
— Te pot răsplăti, am spus. Nu vreau ca oamenii dumitale să își pună
viața în primejdie de pomană.
Mișcându-se mult mai repede decât aș fi crezut posibil, bărbatul mi-a
smuls perlele din mână. S-a uitat la ele, uluit.
— De unde ai perlele astea, femeie? a întrebat el. Fraser, așa spuneai că te
numești?
— Da.
Obosită cum eram, am găsit puterea să mă îndrept de spate.
— Și perlele sunt ale mele. Soțul meu mi le-a dăruit în ziua nunții.
— Deci așa.
Vocea aspră devenise deodată șoptită. S-a întors spre Murtagh, ținând
încă între degete perlele.
— Fiul lui Ellen? Bărbatul femeii e fiul lui Ellen?
— Da, a răspuns Murtagh, simplu cum îi stătea în obicei. Și ți-ai da seama
îndată ce l-ai vedea; e leit maică-sa.
Atent în sfârșit la perlele pe care le strângea între degete, MacRannoch șia
desfăcut palma și a mângâiat delicat pietrele strălucitoare.
— Eu i-am dăruit perlele astea lui Ellen MacKenzie, a spus el. Cadou de
nuntă. I le-aș fi dăruit și dacă ar fi fost soția mea, dar ea a ales pe altcineva –
628