untitled

Nerăbdător, Jamie a lovit scaunul de zid cu următoarea mișcare,
alegându-se cu o bâtă mai mică, dar mai eficientă, o bucată de lemn lungă de
șaizeci de centimetri cu un capăt plin de așchii ascuțite.
Aerul din celulă, devenit înăbușitor de la fumul torțelor, era nemișcat cu
excepția gâfâielilor celor doi bărbați și a pocnetului înăbușit care se auzea
din când în când atunci când lemnul lovea carnea. De teamă să nu tulbur
concentrarea precară a lui Jamie, nu scoteam niciun sunet, ridicându-mi
picioarele pe pat și trăgându-mă cât mai aproape de perete, încercând să
stau cât mai departe de ei.
Era limpede pentru mine – și pentru uriaș, judecând după zâmbetul său
slab anticipativ – că Jamie obosea repede. Era uimitor că se putea ține pe
picioare, darămite să mai și lupte. Era clar în ochii mei și ai celor doi bărbați
că nu avea să mai reziste mult; dacă voia să aibă o șansă, atunci trebuia să
facă o mișcare curând. Cu împunsături puternice și scurte ale piciorului de
scaun, a avansat precaut spre Marley, împingându-l pe uriaș într-un colț
unde arcul brațului său era restricționat. Înțelegând instinctiv tactica lui
Jamie, soldatul a atacat cu o lovitură orizontală vicleană, așteptându-se ca
Jamie să se retragă.
În loc să pășească îndărăt, Jamie a făcut un pas înainte, primind întreaga
forță a loviturii în coasta stângă în timp ce a izbit cu toată puterea tâmpla lui
Marley cu bâta. Cu privirea ațintită asupra scenei din fața mea, nu fusesem
atentă la trupul nemișcat al lui Randall de pe podea, din apropierea ușii. Dar
în vreme ce soldatul se clătina cu privirea pierdută, am auzit scrâșnetul
cizmelor pe dalele de piatră și o respirație șuierătoare în urechea mea.
— Frumos luptat, Fraser.
Vocea lui Randall era răgușită de sufocare, însă la fel de stăpână pe sine
ca întotdeauna.
— Te-a costat însă câteva coaste, nu-i așa?
Jamie s-a sprijinit de zid, horcăind, încă ținând în mână bâta, apăsându-și
cu putere coastele cu cotul. Privirea i s-a îndreptat spre podea, măsurând
distanța.
— Nici să nu te gândești, Fraser, a spus Randall cu o voce lipsită de
intonație. Va fi moartă înainte să apuci să faci doi pași.
Lama subțire și rece a pumnalului mi-a alunecat pe lângă ureche;
simțeam vârful ascuțit împungând ușor obrazul.
Jamie a privit o clipă scena liniștit, rezemat de zid. Cu un efort neașteptat,
s-a îndreptat cu ultimele puteri și a rămas în picioare clătinându-se. Bâta s-a
lovit de lespezile de piatră cu un pocnet spart. Vârful pumnalului a apăsat
infinitezimal mai adânc, însă altfel Randall a rămas nemișcat în timp ce
Jamie a făcut încet cei câțiva pași până la masă, aplecându-se cu grijă pe
613