untitled
— Va fi mai sensibil câteva zile. Nu trebuie să miști articulația două sau trei zile, iar când o vei folosi din nou, mișc-o foarte încet la început. Să te oprești imediat dacă doare și să pui comprese calde pe ea în fiecare zi. În timp ce făceam aceste recomandări, am realizat că pacientul mă asculta respectuos, dar ceilalți bărbați mă priveau cu un amestec de uimire și nedisimulată suspiciune. — Sunt infirmieră, înțelegeți, am explicat, simțind cumva nevoia să mă apăr. Ochii lui Dougal, ca și cei ai lui Rupert, au căzut pe sânii mei și s-au fixat acolo cu un soi de fascinație îngrozită. După un schimb de priviri, ochii lui Dougal s-au îndreptat din nou spre chipul meu. — Cum zici dumneata, a rostit el, ridicându-și sprâncenele la mine. Pentru o doică, pari să ai talente de tămăduitor. Poți opri sângerarea în rana băiatului, ca să poată sta în șa? — Da, pot pansa rana, am răspuns, iritată. Dacă aveți ceva cu care să i-o pot pansa. Și ce vrei să spui cu „doică”? Și de ce crezi că aș vrea să vă ajut, mă rog? Întrebările mele au fost ignorate în vreme ce Dougal s-a întors și a vorbit cu o femeie ghemuită într-un colț într-o limbă pe care am recunoscut-o vag ca fiind galică. Înconjurată de ceata de bărbați, nu o remarcasem până atunci. Mi s-a părut că era îmbrăcată ciudat, într-o fustă jerpelită lungă și o bluză cu mâneci lungi, acoperită pe jumătate cu un soi de corsaj sau vestă. Întreaga ei înfățișare avea un aer grosolan, inclusiv chipul. Privind în jur, am observat că locuința în care ne aflam nu doar că nu avea curent electric, dar nici instalație sanitară interioară; poate asta era o scuză pentru murdăria din jur. Femeia a făcut o reverență scurtă și, trecând în grabă pe lângă Rupert și Murtagh, a început să caute într-un cufăr din lemn vopsit de lângă foc, apărând în cele din urmă cu un maldăr de cârpe soioase. — Nu, astea nu sunt bune, am spus, atingându-le precaută. Rana trebuie dezinfectată mai întâi, apoi bandajată cu o pânză curată, dacă nu avem pansamente sterile. În jurul meu sprâncenele se ridicau. — Dezinfectată? a rostit bărbatul mărunțel, cu grijă. — Da, exact, am răspuns ferm, crezându-l sărac cu duhul, în ciuda accentului său educat. Toată murdăria trebuie îndepărtată de pe rană, care trebuie tratată cu o soluție care să împiedice apariția infecției și să ajute vindecarea. — Cum ar fi? — Cum ar fi iodul, am răspuns. 60
Observând că nimeni nu părea să înțeleagă ceva, am încercat din nou. — Mertiolat? Fenol diluat? am sugerat. Sau poate doar alcool? Priviri ușurate, în sfârșit găsisem un cuvânt pe care păreau să îl cunoască. Murtagh mi-a îndesat plosca de piele în mâini. Am oftat de frustrare. Știam că scoțienii sunt primitivi, însă această situație era aproape incredibilă. — Uitați, am spus cât de răbdător am putut. De ce nu îl ducem în oraș? Nu poate fi departe și sunt sigură că vom găsi un doctor care să se ocupe de el. Femeia a căscat ochii la mine. — Ce oraș? Bărbatul solid pe nume Dougal ignora discuția noastră, aruncând priviri precaute în bezna din jurul marginii perdelei. A lăsat-o să cadă la loc și s-a îndreptat fără zgomot spre ușă. Bărbații au rămas tăcuți când el s-a făcut nevăzut în noapte. S-a înapoiat imediat, aducându-l pe bărbatul pleșuv și mirosul rece și pătrunzător al pinilor întunecați. A dat din cap drept răspuns la privirile interogative ale bărbaților. — Nu, nimic în apropiere. Plecăm imediat, dacă suntem în siguranță. Observându-mă, s-a oprit o clipă, căzând pe gânduri. Deodată a înclinat din cap spre mine, decis. — Ea vine cu noi, a spus. A căutat prin maldărul de cârpe de pe masă și a ales un petic de pânză roasă și murdară: o eșarfă care avusese și zile mai bune. Bărbatul cu mustață nu părea încântat să mă aibă tovarășă de drum, indiferent unde mergeau ei. — De ce n-o lăsăm aici? Dougal i-a aruncat o privire iritată, dar l-a lăsat pe Murtagh să-i explice. — Oriunde ar fi englezoii acum, vor ajunge aici până la răsăritul soarelui, care nu e prea departe, dacă stăm să ne gândim. Dacă femeia asta e un spion de-al lor, nu putem să o lăsăm aici, să le spună încotro am luat-o. Iar dacă nu e de-a lor, a mai rostit el privindu-mă neîncrezător, atunci cu siguranță nu putem lăsa aici o femeie singură în cămașă de noapte. S-a mai luminat puțin la față, pipăind materialul rochiei mele. — Dacă era să fie pentru răscumpărare, poate făcea ceva; hainele de pe ea, așa puține, îs de calitate faină. — Oricum, a adăugat Dougal, întrerupându-l, ne-ar putea fi de folos pe drum; pare să știe câte ceva despre leacuri. Dar nu avem timp de asta acum. Jamie, mă tem că trebuie să plecăm fără să fii „dezinfectat”, a spus, bătându-l pe tânăr pe umăr. Poți să mâni calul cu o singură mână? — Da. 61
- Page 10 and 11: de revistă, să sap latrine, să f
- Page 12 and 13: — Asta e doar părerea ta, fata m
- Page 14 and 15: mulțime până la bar și înapoi
- Page 16 and 17: — Încearcă să te întorci îna
- Page 18 and 19: epeziciune înainte ca parfumul să
- Page 20 and 21: Frank a dat din cap zâmbind și pl
- Page 22 and 23: — Ar fi greu să citești în pat
- Page 24 and 25: 24 Bubuitul tunetului s-a repezit
- Page 26 and 27: Singura obiecție pe care o aveam
- Page 28 and 29: ciuf de păr negru lucios, stătea
- Page 30 and 31: — Mmm, am spus, așezând ceașca
- Page 32 and 33: A zâmbit deodată, un surâs neobi
- Page 34 and 35: — De ce nu veniți în birou să
- Page 36 and 37: el, dând din cap întristat de lip
- Page 38 and 39: 38 Era o zi frumoasă, cu frunzișu
- Page 40 and 41: vrăjitoare în sensul modern al cu
- Page 42 and 43: Conducătoarea s-a oprit deodată,
- Page 44 and 45: și dansuri vikinge în cerc, a spu
- Page 46 and 47: — Și pe urmă urcușul de aproap
- Page 48 and 49: 48 acestea, tonul de violență neo
- Page 50 and 51: Străinul și-a ridicat sprâncenel
- Page 52 and 53: puțin adâncă. S-a postat în fa
- Page 54 and 55: Abia mai târziu, când ne strecura
- Page 56 and 57: acești bărbați cu înfățișare
- Page 58 and 59: — Hmmm, a bombănit Dougal. E să
- Page 62 and 63: — Bravo, flăcăule. Ia asta, a r
- Page 64 and 65: După o vreme am ajuns la o răscru
- Page 66 and 67: habar nu aveam, însă era destul d
- Page 68 and 69: Mi-a luat brațul, nu neapărat cu
- Page 70 and 71: — Respiră, a spus unul dintre ei
- Page 72 and 73: — Nici tu nu l-ai mai lua dacă a
- Page 74 and 75: treacă la trap pe lângă ei, căs
- Page 76 and 77: — Dar e rănit. A fost împușcat
- Page 78 and 79: argintii, acolo unde loviturile de
- Page 80 and 81: — S-a întâmplat acum aproape pa
- Page 82 and 83: — Puteam vedea pumnalul chiar sub
- Page 84 and 85: sănătos și a stat legănându-m
- Page 86 and 87: A continuat, netezind ici și colo,
- Page 88 and 89: Cu sprâncenele încă ridicate, Co
- Page 90 and 91: — Dar cum se face, Doamnă Beauch
- Page 92 and 93: 92 privirea de pe farfuria care îl
- Page 94 and 95: astfel de companie. Mi-am pus în g
- Page 96 and 97: Al lui Dougal era încă prins la s
- Page 98 and 99: — Ce-a făcut fata? Voinica doamn
- Page 100 and 101: — Angus cel mic o să se opreasc
- Page 102 and 103: — Vai de mine, întotdeauna e câ
- Page 104 and 105: — Cred că cineva vrea să îți
- Page 106 and 107: Padocul la care m-a condus era ceva
- Page 108 and 109: 108 Dinții albi și pătrați mest
Observând că nimeni nu părea să înțeleagă ceva, am încercat din nou.<br />
— Mertiolat? Fenol diluat? am sugerat. Sau poate doar alcool?<br />
Priviri ușurate, în sfârșit găsisem un cuvânt pe care păreau să îl cunoască.<br />
Murtagh mi-a îndesat plosca de piele în mâini. Am oftat de frustrare. Știam<br />
că scoțienii sunt primitivi, însă această situație era aproape incredibilă.<br />
— Uitați, am spus cât de răbdător am putut. De ce nu îl ducem în oraș? Nu<br />
poate fi departe și sunt sigură că vom găsi un doctor care să se ocupe de el.<br />
Femeia a căscat ochii la mine.<br />
— Ce oraș?<br />
Bărbatul solid pe nume Dougal ignora discuția noastră, aruncând priviri<br />
precaute în bezna din jurul marginii perdelei. A lăsat-o să cadă la loc și s-a<br />
îndreptat fără zgomot spre ușă. Bărbații au rămas tăcuți când el s-a făcut<br />
nevăzut în noapte.<br />
S-a înapoiat imediat, aducându-l pe bărbatul pleșuv și mirosul rece și<br />
pătrunzător al pinilor întunecați. A dat din cap drept răspuns la privirile<br />
interogative ale bărbaților.<br />
— Nu, nimic în apropiere. Plecăm imediat, dacă suntem în siguranță.<br />
Observându-mă, s-a oprit o clipă, căzând pe gânduri. Deodată a înclinat<br />
din cap spre mine, decis.<br />
— Ea vine cu noi, a spus.<br />
A căutat prin maldărul de cârpe de pe masă și a ales un petic de pânză<br />
roasă și murdară: o eșarfă care avusese și zile mai bune.<br />
Bărbatul cu mustață nu părea încântat să mă aibă tovarășă de drum,<br />
indiferent unde mergeau ei.<br />
— De ce n-o lăsăm aici?<br />
Dougal i-a aruncat o privire iritată, dar l-a lăsat pe Murtagh să-i explice.<br />
— Oriunde ar fi englezoii acum, vor ajunge aici până la răsăritul soarelui,<br />
care nu e prea departe, dacă stăm să ne gândim. Dacă femeia asta e un spion<br />
de-al lor, nu putem să o lăsăm aici, să le spună încotro am luat-o. Iar dacă nu<br />
e de-a lor, a mai rostit el privindu-mă neîncrezător, atunci cu siguranță nu<br />
putem lăsa aici o femeie singură în cămașă de noapte.<br />
S-a mai luminat puțin la față, pipăind materialul rochiei mele.<br />
— Dacă era să fie pentru răscumpărare, poate făcea ceva; hainele de pe<br />
ea, așa puține, îs de calitate faină.<br />
— Oricum, a adăugat Dougal, întrerupându-l, ne-ar putea fi de folos pe<br />
drum; pare să știe câte ceva despre leacuri. Dar nu avem timp de asta acum.<br />
Jamie, mă tem că trebuie să plecăm fără să fii „dezinfectat”, a spus, bătându-l<br />
pe tânăr pe umăr. Poți să mâni calul cu o singură mână?<br />
— Da.<br />
61
Change language