untitled

zdrențuită, bărbatul avea fruntea îngustă, nasul turtit și buzele proeminente
și lăsate în jos caracteristice unor anumite tipuri de retard mental. Expresia
nu i s-a schimbat în timp ce privea peste umărul lui Randall, fără a arăta
vreun interes special față de mine sau de bărbatul inconștient de pe podea.
Revenindu-și în fire, Randall a pășit în cameră și a întins mâna să verifice
inelul de fier din jurul gleznei lui Jamie.
— Văd că ai vandalizat proprietatea Coroanei, draga mea. Asta e o ofensă
care se pedepsește prin lege, știi? Ca să nu mai spun de încercarea de a ajuta
un prizonier periculos să evadeze.
Ochii săi de un cenușiu palid sclipeau amuzați.
— Vom aranja ceva potrivit pentru dumneata. Între timp…
M-a ridicat în picioare și mi-a tras brațele la spate, legându-mi
încheieturile cu eșarfa lui.
A mă lupta cu el era evident inutil, însă l-am călcat pe picior cât de tare
am putut, pur și simplu ca să îmi exteriorizez frustrarea.
— Au!
M-a întors și m-a pocnit cu toată forța, astfel încât picioarele mele s-au
lovit de pat și am căzut între păturile aspre. Randall m-a privit cu o
satisfacție întunecată, frecându-și vârful zgâriat al cizmei cu o batistă de
pânză. L-am străpuns cu o privire plină de ură și el a scos un râs scurt.
— Ce-i al dumitale e al dumitale, nu ești lașă. De fapt chiar te potrivești cu
el, a spus înclinându-și capul spre Jamie care începuse să se miște puțin. Și
un compliment mai frumos decât ăsta nu cred că îți pot oferi.
S-a mângâiat delicat pe gât acolo unde o rană întunecată se întrezărea
prin gulerul desfăcut al cămășii.
— A încercat să mă ucidă cu o singură mână, când l-am dezlegat. Și era cât
pe ce să reușească! Păcat că nu mi-am dat seama înainte că e stângaci.
— Cât de nerezonabil din partea lui, am spus.
— Exact, a spus Randall cu o înclinare a capului. Nu cred că dumneata ai fi
la fel de lipsită de politețe, nu-i așa? Cu toate astea, ca să fim siguri…
S-a întors spre servitorul masiv care stătea pur și simplu în picioare în
cadrul ușii, cu umerii căzuți, așteptând ordine.
— Marley, a spus Randall, vino aici și vezi dacă femeia are arme.
A privit ușor amuzat cum bărbatul mă pipăia neîndemânatic, găsind în
cele din urmă pumnalul și scoțându-l.
— Nu îți place Marley? a întrebat căpitanul, urmărindu-mă cum încercam
să evit degetele butucănoase care mă pipăiau mult prea îndrăzneț. Mare
păcat; sunt sigur că lui chiar îi place de dumneata. Bietul Marley, a continuat
el cu o sclipire malițioasă în priviri, nu prea are noroc la femei. Așa-i,
Marley? Nici prostituatele nu îl vor.
609