untitled

Jamie se legăna în locul în care stătea, cu ochii închiși, sutele de broboane
minuscule de sudoare perlându-i chipul. După cum arăta, era în pragul
leșinului, însă a ridicat pleoapele pentru o clipă la auzul vocii mele.
Mișcându-se cu extraordinară băgare de seamă, și-a folosit brațul stâng
pentru a ridica obiectul pe care îl ținea în poală. Era mâna lui dreaptă,
aproape imposibil de recunoscut ca un apendice omenesc. Grotesc
inflamată, era acum un sac umflat, marmorat cu sângeriu și vinețiu, degetele
bălăbănindu-se în unghiuri imposibile. Un fragment de os îi ieșea prin pielea
sfâșiată a degetului mijlociu și un firicel de sânge îi păta monturile informe
ale degetelor.
Mâna umană este o minune inginerească delicată, un sistem complicat de
articulații și scripeți, serviți și controlați de o rețea de milioane de nervi
minusculi, extremi de sensibili la atingere. Un singur deget rupt este
suficient să îngenuncheze un bărbat puternic, din pricina durerii amețitoare.
— Plată, a spus Jamie, pentru nasul spart… cu dobândă.
Am rămas o clipă cu privirea ațintită la el, apoi am spus cu o voce pe care
nu mi-am recunoscut-o.
— O să-l ucid pentru asta.
Buzele lui Jamie au tresărit abia perceptibil când o sclipire de umor a
trecut de masca de durere și amețeală.
— O să-ți țin eu mantia, englezoaico, a șoptit el.
Ochii i s-au închis din nou și s-a prăbușit cu spatele la zid, prea obosit
pentru a mai încerca să mă alunge.
M-am întors la încercarea mea de a desface lacătul, bucuroasă că nu îmi
mai tremurau degetele. Teama dispăruse, înlocuită de o furie cumplită.
Trecusem de două ori prin tot setul de chei și încă nu găsisem una care să
deschidă lacătul. Mâinile îmi erau tot mai transpirate și cheile îmi alunecau
printre degete ca niște pești iuți când am început să le încerc încă o dată pe
cele care credeam că s-ar putea potrivi. Înjurăturile mele șoptite l-au trezit
pe Jamie, care s-a aplecat ușor într-o parte să vadă ce făceam.
— Nu ai nevoie de o cheie ca să îl desfaci, a spus el, proptindu-se cu
umărul de zid pentru a se sprijini. Dacă una poate intra pe toată lungimea
cilindrului, poți desface lacătul dacă izbești cu putere în capul lui.
— Ai mai văzut tipul ăsta de lacăt înainte?
Voiam să îl țin treaz și vorbind; trebuia să poată merge dacă aveam de
gând să scăpăm de aici.
— Am fost legat cu unul. Când m-au adus aici, m-au legat în lanțuri într-o
celulă mare cu mulți alții. Un băiat pe nume Reilly era înlănțuit lângă mine;
era din Leinster; mi-a zis că fusese în majoritatea închisorilor din Irlanda și
se hotărâse să încerce Scoția ca să mai schimbe decorul.
607