untitled

distanței spre gât, apoi, cu o privire uluită, s-a dat împiedicat înapoi spre zid
și a alunecat în jos cu o mișcare înceată în timp ce viața se scurgea din el. Ca
și mine, venise să vadă ce se întâmplă fără a se deranja să își scoată mai întâi
arma și această mică scăpare îl costase viața. Mila lui Dumnezeu mă
împiedicase să fac o asemenea greșeală; nu îmi mai puteam permite altele.
Simțindu-mă înghețată, am pășit peste trupul cuprins de convulsii fără să-l
privesc.
M-am repezit înapoi pe unde venisem, până în punctul în care scările se
răsuceau. Acolo era un loc lângă zid unde aș fi ascunsă vederii din ambele
direcții. M-am lipit de perete și am rămas o clipă tremurând amețită.
Ștergându-mi palmele transpirate de poala rochiei, am tras pumnalul din
buzunarul ascuns. Era acum singura mea armă; nu avusesem nici răgazul,
nici stomacul să trag pumnalul din soldatul englez. Poate că era mai bine,
mi-am spus, ștergându-mi degetele de corsaj; cursese surprinzător de puțin
sânge și mă gândeam cu groază la cascada care ar fi țâșnit dacă aș fi tras
jungherul.
Cu pumnalul acum în siguranță în mână, am aruncat o privire precaută
de-a lungul coridorului. Prizonierii pe care îi eliberasem fără voia mea o
luaseră în stânga. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce aveau de gând să facă,
însă știam că probabil îi vor ține pe englezi ocupați o vreme. Neavând vreun
motiv real să aleg o direcție sau alta în căutarea mea, era logic să mă
îndepărtez de agitația pe care aveau s-o cauzeze.
Lumina de la ferestrele înalte și înguste cădea pieziș în spatele meu;
așadar eram în aripa de vest a castelului. Trebuia să știu unde eram pe
măsură ce mă deplasam, căci Rupert mă aștepta în apropiere de poarta de la
miazăzi.
Scările. Mi-am forțat mintea amorțită să gândească, încercând să îmi
găsesc calea spre locul pe care îl căutam. Dacă voiai să torturezi pe cineva,
probabil voiai să nu fii deranjat și să nu se audă țipetele. Ambele criterii
indicau o carceră izolată drept locul cel mai potrivit. Iar carcerele în castele
precum acesta erau de obicei la subsol, unde tonele de pământ acopereau
orice țipăt, iar întunericul ascundea toate cruzimile de privirile celor
responsabili.
Zidul se rotunjea într-o curbă la capătul coridorului; ajunsesem la unul
din turnurile din cele patru colțuri ale închisorii – iar turnurile aveau scări.
Scara în spirală se deschidea în jurul unei alte curbe, iar treptele în formă
de evantai se desfăceau în spirale adânci și amețitoare care păcăleau ochiul
și luxau gleznele. Trecerea de la lumina relativă de pe coridor la întunericul
scărilor făcea și mai dificilă estimarea distanței de la o treaptă la alta și am
604