untitled

— Dar planul închisorii?
Murtagh a dat din cap.
— Nici pe acela nu l-am găsit, dar prietenul meu aici de față mi-a povestit
câte ceva în timp ce așteptam. Celulele condamnaților sunt la același nivel cu
biroul, în centrul coridorului de la vest. Sunt însă trei celule și nu am putut
întreba mai mult de atât – și așa devenise ușor bănuitor.
— E suficient… cred. Prea bine, dă-mi cheile și ieși.
— Eu? Dumneata ar trebui să pleci, domniță, și asta cât mai repede.
A aruncat o privire spre ușă, dar din partea cealaltă nu se auzea niciun
sunet.
— Nu, trebuie să fiu eu, am spus, întinzând brațul din nou după chei.
Ascultă, am continuat pierzându-mi răbdarea. Dacă te găsesc rătăcind prin
închisoare cu o legătură de chei și gardianul întins aici ca o sardină, vom fi
amândoi în încurcătură, pentru că vom fi întrebați de ce nu am chemat
ajutoare.
Am înhățat cheile și mi le-am îndesat cu o oarecare dificultate în buzunar.
Murtagh era încă sceptic, însă se ridicase în picioare.
— Și dacă ești prinsă?
— Leșin, am răspuns tăios. Și când îmi revin – în cele din urmă –, o să
spun că te-am văzut omorându-l pe soldat și am luat-o la fugă de groază, fără
să am nicio idee încotro. M-am rătăcit în timp ce căutam ajutor.
A încuviințat încet din cap.
— Da, bine.
S-a îndreptat spre ușă, apoi s-a oprit.
— Dar de ce am… ah.
A traversat iute camera până la birou și a tras toate sertarele unul după
altul, învălmășind lucrurile dinăuntru cu o mână și aruncând obiecte la
podea cu cealaltă.
— Furt, a explicat el, revenind la ușă.
A întredeschis-o, aruncând o privire pe coridor.
— Dacă e furt, nu ar trebui să iei ceva? am sugerat, căutând ceva mic și
portabil.
Am ridicat o cutiuță de tutun smălțuită.
— Poate asta?
Murtagh a făcut un gest nerăbdător cu mâna să pun cutia jos, cu ochii încă
ațintiți în deschizătura ușii.
— Nu, domniță! Dacă sunt găsit cu un obiect de-al lui Sir Fletcher asupra
mea, mă paște spânzurătoarea. Tentativa de furt se pedepsește doar cu
biciuirea.
— Ah.
601