untitled

— Ești gata să mai încercăm o dată, băiete? a întrebat bărbatul pleșuv.
Sau poate ar trebui să încerce Rupert, a sugerat el întorcându-se către
banditul ghemuit, cu barba neagră.
Rupert, astfel invitat, și-a flexat mâinile de parcă ar fi fost pe punctul de a
arunca o buturugă și a ridicat încheietura tânărului, cu intenția evidentă de
a pune la loc umărul prin forță; o operație, după cum era clar, care avea fără
îndoială să îi rupă brațul ca pe o coadă de mătură.
— Să nu cumva să faci una ca asta!
Cu orice gând rațional subjugat de furia profesională, m-am repezit în
față, ignorând privirile uimite ale bărbaților din jurul meu.
— Ce spui acolo? s-a rățoit la mine bărbatul pleșuv, evident iritat de
intervenția mea.
— Spun că îi veți rupe brațul dacă îl veți întoarce așa, i-am replicat
enervată. Dați-vă la o parte, vă rog.
L-am împins ușor cu cotul pe Rupert înapoi și am luat încheietura
pacientului în mâna mea. Tânărul părea la fel de uluit ca și ceilalți, dar nu s-a
împotrivit. Pielea îi era foarte caldă, însă nu părea să aibă febră.
— Trebuie să aduci osul din partea superioară a brațului în unghiul
potrivit înainte de a-l direcționa înapoi în articulație, am spus, icnind în timp
ce îi ridicam încheietura și îi împingeam cotul spre corp.
Tânărul era foarte solid; brațul îi era greu precum plumbul.
— Aceasta e partea cea mai grea, l-am avertizat.
I-am prins cotul în palmă, pregătită să îl împing în sus și în interior.
Buzele i s-au strâmbat, încercând să schițeze un zâmbet.
— Nu poate să doară mai rău decât acum. Hai.
Transpirația îmi curgea acum și mie pe obraji. Să repoziționezi articulația
umărului este dificil în orice condiții. La un bărbat uriaș, la câteva ore de la
dislocare, cu mușchii acum umflați și presând pe articulație, sarcina avea să
îmi ceară toată forța de care eram capabilă. Focul era periculos de aproape;
speram că nu ne vom rostogoli amândoi, dacă articulația avea să se
smucească.
Deodată umărul a scos un poc! ușor și articulația era la loc pe poziție.
Pacientul a privit uimit. A ridicat o mână, incredul, și s-a pipăit.
— Nu mai doare!
Un zâmbet larg de ușurare i s-a întins pe chip, iar ceilalți bărbați au
izbucnit în urale și aplauze.
— Va durea.
Transpiram din pricina epuizării, însă eram încântată de rezultat și
mândră de mine.
59