untitled

O bănuială oribilă începea să îmi încolțească în minte.
— Da, a spus el. Doar nu credeai că te duc înapoi la Cranesmuir.
A zâmbit o clipă înainte ca trăsăturile aspre să se relaxeze în expresia
serioasă pe care o avea de obicei.
— Nu. Te voi duce la Beannachd. Vei fi în siguranță acolo.
— În siguranță? am spus. Sau lipsită de orice ajutor?
Brațele i-au căzut pe lângă trup la auzul tonului vocii mele.
— Ce vrei să spui?
Glasul blând a devenit deodată rece.
Simțeam cum răceala îmi pătrunde în oase și m-am înfășurat cu mantia,
îndepărtându-mă de el.
— L-ai ținut pe Jamie departe de casă mințindu-l că sora lui a făcut un
copil cu Randall, am spus eu, astfel încât dumneata și minunatul dumitale
frate să aveți timp să îl ademeniți în tabăra voastră. Dar acum, că e în mâna
englezilor, ați pierdut șansa de a controla moșia prin Jamie. M-am dat un pas
mai în spate, înghițind în sec. Ai fost martor la încheierea contractului de
căsătorie al surorii dumitale. La insistența dumitale – și a lui Colum – Broch
Tuarach poate fi lăsat moștenire unei femei. Crezi că dacă Jamie moare,
Broch Tuarach îmi va aparține mie sau dumitale, dacă mă poți seduce sau
forța să mă căsătoresc cu dumneata.
— Poftim?! a strigat cu o voce uluită. Crezi… crezi că toate astea sunt un
soi de complot? Sfântă Agnes! Crezi că te mint?
Am dat din cap, păstrând distanța. Nu aveam încredere să mă apropii de
el niciun centimetru.
— Nu, te cred. Dacă Jamie nu ar fi la închisoare, nu ai îndrăzni niciodată
să îmi spui că este. E prea ușor de verificat. Nici nu cred că l-ai da pe mâna
englezilor – nici măcar dumneata nu poți face una ca asta cuiva care e sânge
din sângele dumitale. Și oricum, dacă ai face-o și oamenii ar prinde de veste,
s-ar întoarce împotriva dumitale într-o clipă. Vă tolerează multe, dar nu ar
tolera trădarea propriului supus.
Vorbind mi-am amintit de ceva.
— Dumneata l-ai atacat pe Jamie în apropierea graniței anul trecut?
Sprâncenele stufoase s-au ridicat surprinse spre mine.
— Eu? Nu! Am găsit băiatul zbătându-se între viață și moarte și l-am
salvat! Ți se pare că i-aș fi vrut răul?
Sub protecția mantiei, mi-am coborât o mână de-a lungul coapsei,
căutând umflătura reconfortantă a pumnalului.
— Dacă nu ai fost dumneata, atunci cine?
— Nu știu.
Chipul frumos era precaut, însă nu ascundea nimic.
585