untitled

— Cât de mulți poți. Acum nu se cultivă în Scoția, dar vor fi. Sunt niște
rădăcini care rezistă vreme îndelungată și sunt mai rentabili decât ovăzul.
Cultivă atât cât crezi că poți depozita. Va veni o foamete, una teribilă, în doi
ani. Dacă aveți pământuri care nu sunt productive, vindeți-le, pentru aur.
Vor veni un război și un măcel. Bărbații vor fi vânați, aici și peste tot în
Highlands.
Am rămas pe gânduri o clipă.
— Aveți un adăpost sub pământ?
— Nu, conacul a fost construit la mult timp după Persecuții.
— Să faceți unul, sau un loc sigur în care să vă ascundeți. Sper că Jamie nu
va avea nevoie de unul – am înghițit un nod în gât la acest gând –, dar cineva
ar putea avea nevoie.
— Prea bine. Asta e tot?
Chipul îi era serios și hotărât în lumina palidă a nopții. L-am binecuvântat
pe Jamie că se gândise dinainte să o prevină și pe Jenny că avea încredere în
fratele ei. Nu m-a întrebat de unde sau de ce știam, doar mă ascultase atentă
și știam că instrucțiunile mele vagi aveau să fie urmate.
— Asta e tot. Sau mă rog, tot ce îmi vine acum în minte.
Am încercat să zâmbesc, însă efortul meu nu părea să convingă pe
nimeni, nici măcar pe mine.
Al ei a fost mai convingător. Mi-a atins ușor obrazul în semn de adio.
— Dumnezeu să fie cu tine, Claire. Ne vom întâlni din nou… când îl vei
aduce pe fratele meu acasă.
576