untitled

curgă mai repede și pe neașteptate, areola s-a contractat și laptele a țâșnit
într-un mic jet de o forță surprinzătoare.
— Nu știam că poți face asta! am izbucnit privind fascinată.
Jenny a mutat cana pentru a prinde jetul de lapte și a încuviințat.
— Ah, da. Când suge copilul îl pornește, dar după ce s-a pornit, bebelușul
nu trebuie decât să înghită. Ah, ce bine e!
A închis o clipă ochii ușurată, apoi a aruncat laptele din cană.
— Păcat că se irosește, a remarcat ea, însă nu prea ai ce face cu el, nu-i
așa?
Schimbând mâinile, a apăsat din nou cana și a repetat procesul cu celălalt
sân.
— E o bătaie de cap, a spus ea, ridicând privirea spre mine și văzând că o
urmăream fascinată. Tot ce ține de copii e o bătaie de cap. Dar nu poți alege
niciodată să nu îi ai.
— Nu, am răspuns tristă. Nu poți alege asta.
M-a privit peste foc, cu chipul blând și îngrijorat.
— Încă nu a sosit timpul tău, a spus ea. Dar într-o zi vei avea copiii tăi.
Am râs nițel tremurat.
— Mai întâi ar fi bine dacă l-am găsi pe tatăl lor.
A aruncat din nou laptele și a început să își rearanjeze rochia.
— Ah, o să-i găsim. Mâine. Trebuie să îi găsim, căci nu pot sta departe de
micuța Maggie mai mult de atât.
— Și după ce îi găsim? am întrebat. Ce facem?
Jenny a ridicat din umeri și a întins brațul după păturile pe care le
adusesem cu noi.
— Depinde de Jamie. Și cât de mult i-a făcut să îl rănească.
•
Jenny a avut dreptate; a doua zi am găsit Garda. Părăsisem tabăra înainte
de a se lumina bine, oprindu-ne doar atât cât Jenny să se mulgă.
Părea să fie capabilă a găsi urme acolo unde nici nu te gândeai că sunt și
am urmat-o fără să pun întrebări într-o zonă cu o pădure deasă. Era
imposibil să călărești repede printre puieții deși, însă ea m-a asigurat că
drumul nostru era mai direct decât cel pe care erau nevoiți cei din Gardă să-l
urmeze, ei fiind legați de căi bătătorite din cauză că erau un grup numeros.
Ne-am întâlnit cu ei aproape de amiază. Am auzit clinchetul hamurilor și
vocile binedispuse pe care le mai auzisem o dată înainte și am ridicat o
mână pentru a o opri pe Jenny care în acel moment venea în urma mea.
— Pe râu în jos e un vad, mi-a șoptit ea. Se pare că s-au oprit acolo să
adape caii.
569