untitled

greu la sfârșitul fiecărei contracții, chipul ei trecând de la roșu aprins la alb
ca varul în câteva secunde.
La următoarea contracție, și-a strâns buzele, făcându-mi semn să vin
lângă ea când s-a mai potolit.
— Dacă copilul trăiește…, a spus ea, încercând să tragă aer în piept, și e
fetiță… numele ei e Margaret. Să-i spui lui Ian… că numele ei e Margaret
Ellen.
— Da, sigur, am mângâiat-o eu. Dar o să-i spui chiar tu. Nu mai durează
mult.
Jenny nu a mai spus nimic, dând din cap într-o negare determinată, și și-a
încleștat fălcile simțind o nouă contracție apropiindu-se. Doamna Martin m-
a luat de braț, trăgându-mă deoparte.
— Nu îți face griji, fetițo, a spus ea pe un ton relaxat. Toate femeile în faza
asta cred că vor muri.
— Ah, am exclamat, oarecum ușurată.
— Deși, a continuat ea, coborându-și glasul, uneori chiar mor.
Chiar și doamna Martins a părut nițel îngrijorată pe măsură ce durerile se
intensificau, fără vreun progres apreciabil. Jenny era teribil de obosită; de
fiecare dată când durerile se mai domoleau, trupul ei rămânea nemișcat și în
unele momente chiar ațipea, încercând parcă să evadeze în mici intervale de
somn. Pe urmă, când pumnul nemilos o strângea din nou, se trezea
luptându-se și gemând de efort, zvârcolindu-se, încercând să se ghemuiască
protectiv peste trupușorul rigid al copilului ei nenăscut.
— Copilul ar putea să fie… întors? am întrebat pe o voce joasă,
neîndrăznind să sugerez o asemenea ipoteză unei moașe cu experiență.
Însă doamna Martins nu a părut deloc ofensată de întrebarea mea; cutele
dintre sprâncene abia s-au adâncit în timp ce privea spre femeia chinuită de
durere.
Când următoarea contracție s-a domolit, doamna Martins a dat la o parte
cearșaful și cămașa de noapte și s-a pus repede pe treabă, apăsând din loc în
loc umflătura uriașă cu degete rapide și pricepute. A avut nevoie de câteva
încercări, căci palpatul părea să intensifice durerile și examinarea era
imposibilă în timpul contracțiilor de o forță neîndurătoare. În cele din urmă
s-a dat în spate, gânditoare, bătând dintr-un picior concentrată în timp ce o
privea pe Jenny zbătându-se pe parcursul a două contracții care au îndoit-o
de spate. Când a tras de cearșafuri, una din fâșiile de pânză întinsă s-a rupt
deodată cu un pârâit asurzitor.
Ca și cum acesta ar fi fost un semn, doamna Martins s-a repezit în față
hotărâtă, făcându-mi semn să mă apropii.
562