untitled
se să-i șoptească în ureche, spală-te și în urechi, că dacă nu, ți le spală ea. Azi-dimineață mi le-a frecat pe ale mele. Și-a pus palmele în dosul urechilor și le-a fluturat solemn spre băiat, care a zâmbit timid și a zburat spre jgheab să se spele. — Mă bucur că ai reușit, am spus, luându-l pe Jamie de braț să intrăm în casă pentru cină. Cu Rabbie MacNab vreau să spun. Dar cum ai făcut? Jamie a ridicat din umeri. — L-am luat pe Ronald în spatele berăriei și i-am ars una sau două prin părțile moi. Pe urmă l-am întrebat dacă vrea să se despartă de cel mic sau de ficat. M-a privit încruntat. Nu a fost frumos, dar nu mi-a venit altceva în minte. Și nici nu voiam să las băiatul să se întoarcă cu el. Și nu era doar pentru că îi promisesem bunicii lui. Jenny mi-a povestit despre spatele băiatului. S-a oprit o clipă. Îți spun, englezoaico, tatăl meu m-a biciuit cât de des a considerat el că am nevoie și mult mai des decât consideram eu că e nevoie. Dar niciodată nu mi-a fost frică de el când vorbea cu mine. Și nu cred că vreodată Rabbie va sta în pat cu nevasta lui și își va aminti cu nostalgie de vremurile astea. Și-a aplecat umerii, scuturându-i cum îi stătea în obicei, un gest pe care nu îl mai făcuse de câteva luni. — El are dreptate, băiatul e fiul lui și poate face cu el ce poftește. Și eu nu sunt Dumnezeu, sunt doar stăpânul moșiei și asta e mult mai puțin decât Dumnezeu. Dar… M-a privit cu un zâmbet. E o linie a dracului de subțire între justiție și brutalitate, englezoaico. Eu doar sper că sunt în partea bună. Mi-am strecurat brațele în jurul mijlocului său și l-am îmbrățișat. — Ai făcut bine, Jamie. — Crezi? — Da. Ne-am îndreptat spre casă pășind încet, strâns îmbrățișați. Clădirile văruite în alb ale fermei străluceau în ambra apusului de soare. Dar în loc să intrăm în casă, Jamie m-a îndreptat spre panta ușoară din spatele conacului. Acolo, stând pe bârna gardului care împrejmuia ogorul, puteam vedea întreaga fermă întinzându-se în fața ochilor noștri. Am pus capul pe umărul lui Jamie și am oftat. Drept răspuns, m-a strâns ușor. — Asta ai fost născut să faci, nu-i așa, Jamie? — Poate, englezoaico. A privit peste câmpuri și peste ferme, peste ogoare și peste drumuri, apoi spre mine, un zâmbet larg înflorind deodată pe buzele late. 556
— Și tu, englezoaico? Pentru ce ai fost născută? Să fii doamna unei moșii sau să dormi pe câmpuri ca o țigancă? Să fii vindecătoare, sau nevasta unui profesor, sau a unui proscris? — Am fost născută pentru tine, am răspuns simplu, și mi-am întins brațele spre el. — Știi, a remarcat el, dându-mi drumul în cele din urmă, niciodată nu miai spus. — Nici tu nu mi-ai spus. — Ți-am spus. A doua zi după ce am ajuns aici. Ți-am spus că te doresc mai mult decât orice pe lume. — Și eu am spus că iubirea și dorința nu sunt neapărat unul și același lucru, am replicat eu. A început să râdă. — Poate ai dreptate, englezoaico. Mi-a netezit părul dându-l de pe obraji și m-a sărutat pe frunte. — Te-am dorit de când te-am văzut pentru prima dată, dar te-am iubit atunci când ai plâns în brațele mele și m-ai lăsat să te consolez, în acea primă seară la Leoch. Soarele s-a cufundat în spatele șirului de pini întunecați și primele stele ale serii și-au făcut apariția. Era jumătatea lui noiembrie și aerul serii era rece, deși zilele erau încă senine. Stând de cealaltă parte a gardului, Jamie șia aplecat capul, așezându-și fruntea peste a mea. — Tu prima. — Nu, tu primul. — De ce? — Mi-e teamă. — De ce, draga mea? Întunericul se întindea peste câmpuri, acoperind pământul și ridicânduse pentru a întâmpina noaptea. Lumina craiului nou sclipea peste culmea frunții și a nasului, scăldându-i chipul în argint. — Mi-e teamă că, dacă încep, nu o să mă mai opresc niciodată. Jamie a aruncat o privire spre orizont, unde secera lunii abia răsărea, aproape de pământ. — Se apropie iarna și nopțile sunt lungi, mo duinne. S-a aplecat peste gard, întinzând mâna și eu am pășit în brațele sale, simțindu-i căldura trupului și bătăile inimii. — Te iubesc. 557
- Page 506 and 507: 506 urma noastră, l-am văzut pe J
- Page 508 and 509: de capabilă ca și fratele ei să
- Page 510 and 511: Degetul a bătut deasupra fazanului
- Page 512 and 513: — „Jamie”, mi-am zis, „chia
- Page 514 and 515: 514 Am întins brațul și l-am tra
- Page 516 and 517: Era o zi frumoasă și însorită d
- Page 518 and 519: privire aprigă și lui Tibby i-a s
- Page 520 and 521: Oprit de șuieratul meu, s-a întor
- Page 522 and 523: — Vrei să spui că tatăl lui Ra
- Page 524 and 525: — Ar trebui să îi spui comandan
- Page 526 and 527: 526 Bătrâna doamnă, ignorând ac
- Page 528 and 529: — Lasă-l pe un Murray să țină
- Page 530 and 531: — Broaște, a răspuns ea scurt.
- Page 532 and 533: — Am spus că a fost vina mea la
- Page 534 and 535: — Tot ce contează este că nu ai
- Page 536 and 537: Jamie s-a ridicat și și-a aranjat
- Page 538 and 539: Mâna începuse să îmi obosească
- Page 540 and 541: — Și desigur ești mare și eșt
- Page 542 and 543: 542 Mâinile lui s-au ridicat spre
- Page 544 and 545: groasă, a ascuns vârfurile dedesu
- Page 546 and 547: — Ah, asta. Nu e numele englezesc
- Page 548 and 549: scumpe și fleacuri. M-am uitat nev
- Page 550 and 551: — Dar cum ai reușit? am întreba
- Page 552 and 553: — Încă nu am văzut până acum
- Page 554 and 555: — Cămașa ta e nițel murdară,
- Page 558 and 559: 558 32. TRAVALIUL Câteva zile mai
- Page 560 and 561: — Niciodată nu știi. Jamie cel
- Page 562 and 563: greu la sfârșitul fiecărei contr
- Page 564 and 565: Zâmbetul larg de încântare cu ca
- Page 566 and 567: 566 — Pot îndura propria mea dur
- Page 568 and 569: Ian se rezema greu de umărul meu
- Page 570 and 571: Alunecând din șa, a luat hățuri
- Page 572 and 573: — Da, însă se poate mișca, a r
- Page 574 and 575: Murtagh și-a ridicat brațele, dâ
- Page 576 and 577: — Cât de mulți poți. Acum nu s
- Page 578 and 579: Bărbatul uscățiv a ridicat din u
- Page 580 and 581: Chiar și țiganii arătau la fel:
- Page 582 and 583: Gerul nopții cobora iute în aceas
- Page 584 and 585: În loc să îmi răspundă, Dougal
- Page 586 and 587: — A fost unul din cei trei bărba
- Page 588 and 589: — L-am trimis la o familie cumsec
- Page 590 and 591: — Ah, Rupert, a răspuns Murtagh
- Page 592 and 593: — Ce a spus? Dougal a făcut o pa
- Page 594 and 595: 594 • PARTEA A ȘAPTEA • REFUGI
- Page 596 and 597: Sir Fletcher a glisat capacul desch
- Page 598 and 599: Chipul rotund al lui Rupert, pe jum
- Page 600 and 601: masa de prânz, lucru deloc indicat
- Page 602 and 603: Am pus în grabă jos cutiuța smă
- Page 604 and 605: distanței spre gât, apoi, cu o pr
— Și tu, englezoaico? Pentru ce ai fost născută? Să fii doamna unei moșii<br />
sau să dormi pe câmpuri ca o țigancă? Să fii vindecătoare, sau nevasta unui<br />
profesor, sau a unui proscris?<br />
— Am fost născută pentru tine, am răspuns simplu, și mi-am întins<br />
brațele spre el.<br />
— Știi, a remarcat el, dându-mi drumul în cele din urmă, niciodată nu miai<br />
spus.<br />
— Nici tu nu mi-ai spus.<br />
— Ți-am spus. A doua zi după ce am ajuns aici. Ți-am spus că te doresc<br />
mai mult decât orice pe lume.<br />
— Și eu am spus că iubirea și dorința nu sunt neapărat unul și același<br />
lucru, am replicat eu.<br />
A început să râdă.<br />
— Poate ai dreptate, englezoaico.<br />
Mi-a netezit părul dându-l de pe obraji și m-a sărutat pe frunte.<br />
— Te-am dorit de când te-am văzut pentru prima dată, dar te-am iubit<br />
atunci când ai plâns în brațele mele și m-ai lăsat să te consolez, în acea<br />
primă seară la Leoch.<br />
Soarele s-a cufundat în spatele șirului de pini întunecați și primele stele<br />
ale serii și-au făcut apariția. Era jumătatea lui noiembrie și aerul serii era<br />
rece, deși zilele erau încă senine. Stând de cealaltă parte a gardului, Jamie șia<br />
aplecat capul, așezându-și fruntea peste a mea.<br />
— Tu prima.<br />
— Nu, tu primul.<br />
— De ce?<br />
— Mi-e teamă.<br />
— De ce, draga mea?<br />
Întunericul se întindea peste câmpuri, acoperind pământul și ridicânduse<br />
pentru a întâmpina noaptea. Lumina craiului nou sclipea peste culmea<br />
frunții și a nasului, scăldându-i chipul în argint.<br />
— Mi-e teamă că, dacă încep, nu o să mă mai opresc niciodată.<br />
Jamie a aruncat o privire spre orizont, unde secera lunii abia răsărea,<br />
aproape de pământ.<br />
— Se apropie iarna și nopțile sunt lungi, mo duinne.<br />
S-a aplecat peste gard, întinzând mâna și eu am pășit în brațele sale,<br />
simțindu-i căldura trupului și bătăile inimii.<br />
— Te iubesc.<br />
557
Change language