untitled

oblojea spatele. Cred că simțea nevoia să povestească cuiva despre asta și nu
putea vorbi cu nimeni din garnizoană.
A închis cartea, ținând-o pe genunchi și a privit gânditor pe fereastră la
soarele vesel de octombrie.
Alex MacGregor, un băiat cam de optsprezece ani, fusese arestat sub
acuzația atât de comună de furt de vite. Un flăcău firav și tăcut, despre care
ai fi crezut că urmează să își ispășească pedeapsa și să fie eliberat fără niciun
incident. Cu o săptămână înainte de eliberare însă, a fost găsit spânzurat în
adăpostul cailor.
— Nu era nicio îndoială că o făcuse singur, mi-a spus doctorul.
Jamie a mângâiat coperta de piele a cărții mici, plimbându-și degetul
mare de-a lungul ei.
— Doctorul nu mi-a spus exact care era părerea lui. Însă mi-a povestit că
în urmă cu o săptămână, băiatul avusese o discuție cu căpitanul Randall.
Am înghițit, simțind deodată că mă ia cu frig, în ciuda soarelui de afară.
— Și tu crezi…
— Nu.
Glasul îi era moale și sigur pe el.
— Nu cred. Știu cu certitudine, la fel cum știa și doctorul. Și îmi imaginez
că sergentul-major știa cu certitudine, de aceea a murit.
Și-a răsfirat degetele, apăsându-le pe genunchi, privind în jos spre
articulațiile lungi. Mari, puternice și capabile; erau mâini de fermier, mâini
de războinic. A ridicat Biblia micuță și a pus-o în geantă.
— Atât îți spun, mo duinne. Într-o zi, Jack Randall va muri de mâna mea.
Și când va veni ziua aceea, îi voi trimite cartea mamei lui Alex MacGregor,
dându-i veste că fiul ei a fost răzbunat.
Tensiunea din aer a fost risipită de reapariția bruscă a lui Jenny, acum
splendidă într-o rochie din mătase albastră și cu propriul ei kertch, ținând în
mâini o cutie mare și roasă din piele roșie de marochin.
— Jamie, au venit cei din familia Curran și Willie Murray și familia Jeffry.
Ai face bine să cobori să servești un al doilea mic dejun cu ei – avem turte
proaspete și hering în saramură, iar doamna Crook face niște tarte cu
dulceață.
— Ah, da. Claire, coboară când ești gata.
Ridicându-se în grabă, s-a oprit cât să mă strângă în brațe pentru un sărut
scurt, dar pasional și s-a făcut nevăzut. Bubuitul pașilor s-a auzit în jos pe
primul rând de trepte, încetinind, ca să-și facă intrarea ca un lord, pe cel deal
doilea, când s-a apropiat de parter.
Jenny a zâmbit în urma lui și și-a îndreptat atenția spre mine. Așezând
cutia pe pat, a ridicat capacul, dezvăluind un talmeș-balmeș de bijuterii
547