untitled
526 Bătrâna doamnă, ignorând acest schimb de semne, și-a împreunat mâinile în poală și s-a așezat înapoi cu demnitate. — Aș avea o mică rugăminte la Înălțimea Ta, a început ea, în legătură cu… — Bunică MacNab, a întrerupt-o Jamie, făcând o jumătate de pas amenințător în apă, orice rugăminte ai, îți va fi îndeplinită. Cu condiția să îmi înapoiezi cămașa înainte să îngheț cu totul. 29. MAI MULTĂ SINCERITATE Seara, după ce ne ridicam de la masă, stăteam de obicei în salon cu Jenny și cu Ian, vorbind într-o atmosferă relaxată despre una sau despre alta sau ascultând poveștile lui Jenny. Astă-seară însă era rândul meu și i-am ținut pe Jenny și pe Ian cu sufletul la gură povestindu-le despre doamna MacNab și vestoanele roșii. — „Bunul Dumnezeu știe bine că băieții sunt făcuți să fie altoiți din când în când, că nu i-ar fi lăsat El să fie atât de împielițați!” Felul în care am imitat-o pe bunica MacNab a ridicat sala în picioare. Jenny și-a șters lacrimile de râs. — Dumnezeule, cât e de adevărat. Știe ea ce spune. Câți are, Ian, opt băieți? — Da, cel puțin, a spus Ian, încuviințând din cap. Nici nu îmi pot aminti numele lor; întotdeauna păreau să fie câțiva MacNab când plecam la vânătoare sau la pescuit când Jamie și cu mine eram copii. — Ați crescut împreună? am întrebat. Jamie și Ian au schimbat zâmbete largi și complice. — Ah, da, ne cunoaștem bine, a spus Jamie, râzând. Tatăl lui Ian a fost administratorul moșiei, la fel ca el acum. De câteva ori în copilăria mea tumultuoasă, m-am găsit stând umăr lângă umăr alături de domnul Murray aici de față, explicând – unul sau altul – unuia sau altuia din tații noștri cum aparențele pot fi înșelătoare sau, în cazul în care nu funcționa teoria aparențelor, teoria circumstanțelor care pot schimba perspectiva. — Și, cum de obicei nu reușeam nici așa, a spus Ian, m-am trezit de nenumărate ori aplecat peste bârna gardului alături de domnul Fraser aici de față, ascultându-l cum țipa din toți bojocii, așteptând să îmi vină rândul. — Niciodată! a răspuns Jamie indignat. Nu am țipat niciodată! — Poți să îi spui cum vrei, Jamie, a răspuns prietenul său, dar te auzea toată moșia.
— Vă auzeam pe amândoi de la kilometri depărtare, a intervenit Jenny. Și nu doar țipetele. Îl auzeam pe Jamie certându-se întotdeauna, chiar și cu fundul în sus pe gard! — Da, trebuia să te fi făcut avocat, Jamie. Dar nu știu de ce întotdeauna te lăsam pe tine să vorbești, a spus Ian, dând din cap. Întotdeauna eram mai în bucluc decât fusesem la început. Jamie a început să râdă. — Te referi la fort? — Da. Ian s-a întors spre mine, arătând cu brațul spre soare-apune, unde vechiul turn din piatră răsărea din dealul din spatele casei. — Unul din cele mai bune pledoarii ale lui Jamie a fost acolo, a spus el, rotindu-și ochii spre tavan. I-a spus lui Brian că e necivilizat să folosești forța fizică pentru a-ți impune punctul de vedere. Pedeapsa corporală este barbară și, pe deasupra, de modă veche, a zis el. A bate pe cineva doar pentru că a comis un act cu ale cărui ram… ramificații, asta era… cu ale cărui ramificații nu erai de acord nu este „o formă constructivă de pedeapsă”… Toată lumea râdea deja până când a încheiat fraza. — Și Brian a ascultat toată perorația asta? am întrebat. — Ah, da, a încuviințat Ian din cap. Eu nu făceam altceva decât să stau acolo cu Jamie și să dau din cap de fiecare dată când se oprea să își tragă sufletul. Când Jamie a rămas în cele din urmă fără cuvinte, tatăl său a tușit puțin și a spus „Înțeleg”. Apoi s-a întors și a privit pe fereastră pentru o clipă, legănând cureaua și înclinând din cap ca și cum ar fi cumpănit. Noi doi stăteam acolo, umăr lângă umăr, cum zicea Jamie, cu șiroaie de transpirație curgând pe noi. În cele din urmă Brian s-a întors și ne-a poruncit să venim cu el la grajduri. — Ne-a dat fiecăruia o mătură, o perie și o căldare și ne-a arătat fortul, a spus Jamie, continuând povestea. A zis că l-am convins și că s-a decis asupra unei forme mai „constructive” de pedeapsă. Ian și-a dat ochii peste cap, parcă urmărind pietrele aspre ale fortului. — Turnul acela are o înălțime de douăzeci de metri, mi-a spus el, și are zece metri în diametru și trei niveluri, a oftat el. L-am măturat din vârf până la bază și l-am spălat cu peria de la bază până în vârf. Ne-a luat cinci zile și mai simt și astăzi gustul de paie de ovăz putrezite când tușesc. — Și în a treia zi ai încercat să mă omori că ne-am băgat în asta, a spus Jamie, atingându-și cu grijă capul. Am avut o tăietură scârboasă peste ureche unde m-ai lovit cu mătura. — Ah, păi, a răspuns Ian netulburat, asta a fost când mi-ai spart nasul pentru a doua oară, așa că suntem chit. 527
- Page 476 and 477: Am dormit buștean, trezindu-mă c
- Page 478 and 479: — Nu… nu știu nimic despre ea.
- Page 480 and 481: Buzele îmi erau prea amorțite să
- Page 482 and 483: — Da, a spus încet, atât de în
- Page 484 and 485: Am râs, puțin tremurat. — Nici
- Page 486 and 487: 486 • PARTEA A CINCEA • LALLYBR
- Page 488 and 489: Apropiindu-ne astfel de subiectul u
- Page 490 and 491: până la genunchi cu praf roșiati
- Page 492 and 493: Vorbea cu o voce relaxată pentru a
- Page 494 and 495: Asemănarea dintre ei era puternic
- Page 496 and 497: nu-i strângi de ouă. Acum, mă as
- Page 498 and 499: case din depărtare. Privindu-l pe
- Page 500 and 501: — Nu am încercat dintele-draculu
- Page 502 and 503: — Soția mea, a spus el, puțin r
- Page 504 and 505: Stătuse până acum aplecat în fo
- Page 506 and 507: 506 urma noastră, l-am văzut pe J
- Page 508 and 509: de capabilă ca și fratele ei să
- Page 510 and 511: Degetul a bătut deasupra fazanului
- Page 512 and 513: — „Jamie”, mi-am zis, „chia
- Page 514 and 515: 514 Am întins brațul și l-am tra
- Page 516 and 517: Era o zi frumoasă și însorită d
- Page 518 and 519: privire aprigă și lui Tibby i-a s
- Page 520 and 521: Oprit de șuieratul meu, s-a întor
- Page 522 and 523: — Vrei să spui că tatăl lui Ra
- Page 524 and 525: — Ar trebui să îi spui comandan
- Page 528 and 529: — Lasă-l pe un Murray să țină
- Page 530 and 531: — Broaște, a răspuns ea scurt.
- Page 532 and 533: — Am spus că a fost vina mea la
- Page 534 and 535: — Tot ce contează este că nu ai
- Page 536 and 537: Jamie s-a ridicat și și-a aranjat
- Page 538 and 539: Mâna începuse să îmi obosească
- Page 540 and 541: — Și desigur ești mare și eșt
- Page 542 and 543: 542 Mâinile lui s-au ridicat spre
- Page 544 and 545: groasă, a ascuns vârfurile dedesu
- Page 546 and 547: — Ah, asta. Nu e numele englezesc
- Page 548 and 549: scumpe și fleacuri. M-am uitat nev
- Page 550 and 551: — Dar cum ai reușit? am întreba
- Page 552 and 553: — Încă nu am văzut până acum
- Page 554 and 555: — Cămașa ta e nițel murdară,
- Page 556 and 557: se să-i șoptească în ureche, sp
- Page 558 and 559: 558 32. TRAVALIUL Câteva zile mai
- Page 560 and 561: — Niciodată nu știi. Jamie cel
- Page 562 and 563: greu la sfârșitul fiecărei contr
- Page 564 and 565: Zâmbetul larg de încântare cu ca
- Page 566 and 567: 566 — Pot îndura propria mea dur
- Page 568 and 569: Ian se rezema greu de umărul meu
- Page 570 and 571: Alunecând din șa, a luat hățuri
- Page 572 and 573: — Da, însă se poate mișca, a r
- Page 574 and 575: Murtagh și-a ridicat brațele, dâ
— Vă auzeam pe amândoi de la kilometri depărtare, a intervenit Jenny. Și<br />
nu doar țipetele. Îl auzeam pe Jamie certându-se întotdeauna, chiar și cu<br />
fundul în sus pe gard!<br />
— Da, trebuia să te fi făcut avocat, Jamie. Dar nu știu de ce întotdeauna te<br />
lăsam pe tine să vorbești, a spus Ian, dând din cap. Întotdeauna eram mai în<br />
bucluc decât fusesem la început.<br />
Jamie a început să râdă.<br />
— Te referi la fort?<br />
— Da.<br />
Ian s-a întors spre mine, arătând cu brațul spre soare-apune, unde<br />
vechiul turn din piatră răsărea din dealul din spatele casei.<br />
— Unul din cele mai bune pledoarii ale lui Jamie a fost acolo, a spus el,<br />
rotindu-și ochii spre tavan. I-a spus lui Brian că e necivilizat să folosești<br />
forța fizică pentru a-ți impune punctul de vedere. Pedeapsa corporală este<br />
barbară și, pe deasupra, de modă veche, a zis el. A bate pe cineva doar<br />
pentru că a comis un act cu ale cărui ram… ramificații, asta era… cu ale cărui<br />
ramificații nu erai de acord nu este „o formă constructivă de pedeapsă”…<br />
Toată lumea râdea deja până când a încheiat fraza.<br />
— Și Brian a ascultat toată perorația asta? am întrebat.<br />
— Ah, da, a încuviințat Ian din cap. Eu nu făceam altceva decât să stau<br />
acolo cu Jamie și să dau din cap de fiecare dată când se oprea să își tragă<br />
sufletul. Când Jamie a rămas în cele din urmă fără cuvinte, tatăl său a tușit<br />
puțin și a spus „Înțeleg”. Apoi s-a întors și a privit pe fereastră pentru o clipă,<br />
legănând cureaua și înclinând din cap ca și cum ar fi cumpănit. Noi doi<br />
stăteam acolo, umăr lângă umăr, cum zicea Jamie, cu șiroaie de transpirație<br />
curgând pe noi. În cele din urmă Brian s-a întors și ne-a poruncit să venim<br />
cu el la grajduri.<br />
— Ne-a dat fiecăruia o mătură, o perie și o căldare și ne-a arătat fortul, a<br />
spus Jamie, continuând povestea. A zis că l-am convins și că s-a decis asupra<br />
unei forme mai „constructive” de pedeapsă.<br />
Ian și-a dat ochii peste cap, parcă urmărind pietrele aspre ale fortului.<br />
— Turnul acela are o înălțime de douăzeci de metri, mi-a spus el, și are<br />
zece metri în diametru și trei niveluri, a oftat el. L-am măturat din vârf până<br />
la bază și l-am spălat cu peria de la bază până în vârf. Ne-a luat cinci zile și<br />
mai simt și astăzi gustul de paie de ovăz putrezite când tușesc.<br />
— Și în a treia zi ai încercat să mă omori că ne-am băgat în asta, a spus<br />
Jamie, atingându-și cu grijă capul. Am avut o tăietură scârboasă peste ureche<br />
unde m-ai lovit cu mătura.<br />
— Ah, păi, a răspuns Ian netulburat, asta a fost când mi-ai spart nasul<br />
pentru a doua oară, așa că suntem chit.<br />
527