untitled

— Vrei să spui că tatăl lui Rabbie îl bate? am întrerupt-o.
Bătrâna doamnă a încuviințat din cap, apreciindu-mi inteligența.
— Da, bineînțeles, nu asta spuneam? A ridicat o mână. Acum, în mod
normal, nu e treaba mea să mă bag. Fiecare face ce și cum poftește cu copiii
lui, dar… în fine, Rabbie e nepotul meu preferat. Și nu e vina băiatului că
taică-său e un bețivan, oricât de rușinos ar fi pentru propria lui mamă să
spună un asemenea lucru.
A ridicat dojenitor un deget uscat ca un băț.
— Nu că tatăl lui Ronald nu ar fi băut o picătură mai mult decât era
nevoie din când în când. Dar niciodată nu a ridicat mâna la mine sau la
vreunul din copii… sau, mă rog, nu a mai ridicat niciodată după ce a făcut-o
prima dată, a spus ea căzând pe gânduri.
Pe neașteptate, mi-a făcut cu ochiul, obrajii micuți rotunzi și fermi ca
merele vara, încât am văzut ce femeie veselă și atrăgătoare trebuie să fi fost
cândva.
— M-a lovit o dată, mi s-a confesat ea, și am înșfăcat grilajul de la foc și l-
am lovit cu el în cap. S-a legănat înainte și înapoi, râzând. Am crezut că gata,
l-am omorât și mă jeleam și îi țineam capul în poală, gândindu-mă la ce o să
mă fac, văduvă, cu doisprezece guri de hrănit. Dar s-a trezit, a spus ea pe un
ton degajat, și niciodată nu a mai pus mâna pe mine sau pe copii. Am născut
treisprezece, știi? a întrebat ea mândră. Și am crescut zece.
— Felicitări, i-am spus sinceră.
— Frunze de zmeură, a zis ea, punând o mână prietenoasă pe genunchiul
meu. Ascultă la mine, fetițo, frunzele de zmeură or să te ajute. Și dacă nu,
vino la mine acasă și o să-ți fac o băutură din semințe de echinaceea și
dovleac, cu ou crud bătut. Asta o să poarte sămânța bărbatului dumitale
drept în pântece și o să te umfli ca un dovleac până la Paște.
Am tușit, îmbujorându-mă ușor.
— Mmmmhm. Și dumneata ai vrea ca Jamie, ăă… adică Înălțimea Sa, să îl
ia pe nepot ca băiat de grajd, să scape de tatăl său.
— Da, așa este. E un băiat muncitor și Înălțimea Sa nu va fi…
Chipul bătrânei doamne a împietrit în toiul conversației sale animate. M-
am întors pentru a privi peste umăr și am înghețat și eu. Vestoanele roșii.
Dragoni, șase, călare, coborând dealul spre moară. Cu o admirabilă prezență
de spirit, doamna MacNab s-a ridicat și s-a așezat din nou peste grămada de
haine ale lui Jamie, fustele ei răsfirate ascunzându-le. S-a auzit un zgomot
dinspre apă și un oftat exploziv din iazul morii în spate meu când Jamie a
apărut din nou la suprafață. Eram prea speriată să îl strig sau să mă mișc de
teamă că aș atrage atenția dragonilor spre iaz, dar tăcerea nemișcată care s-
a așternut deodată în spatele meu mi-a dat de înțeles că și el îi zărise.
522