untitled
514 Am întins brațul și l-am tras spre mine, mai aproape, astfel încât să vină între pulpele mele cum stăteam pe gard. Simțindu-i răcoarea pielii, mi-am înfășurat picioarele în jurul coapselor lui și l-am învelit cu poalele mantiei mele. Sub stofa protectoare, brațele lui s-au strâns în jurul meu, presândumi obrazul peste batistul cămășii sale. — Iubirea mea, a murmurat el. Oh, iubirea mea. Te doresc atât de mult. — Nu e același lucru, nu-i așa? am întrebat. Iubirea și dorința, adică. A început să râdă, ușor răgușit. — Dar sunt ale dracului de asemănătoare, englezoaico, cel puțin pentru mine. Îi simțeam forța dorinței, puternică și arzătoare. Deodată s-a dat un pas în spate și, aplecându-se, m-a ridicat de pe gard. — Unde mergem? Ne îndepărtam de casă, spre un mănunchi de șoproane în umbra crângului de ulmi. — Să găsim o căpiță de fân. 28. SĂRUTĂRI ȘI DESUURI Treptat mi-am găsit propriul loc în mersul moșiei. Cum Jenny nu mai putea face plimbările lungi până la fermele arendașilor, am început să îi vizitez eu, uneori în tovărășia unui băiat de la grajduri, alteori împreună cu Jamie sau cu Ian. Luam cu mine hrană și medicamente și îi tratam pe cei bolnavi cât de bine puteam, dându-le sfaturi pentru a-și îmbunătăți sănătatea și igiena, sfaturi primite cu mai multă sau mai puțină bunăvoință. La Lallybroch, îmi făceam de treabă prin casă sau prin grădini, făcândumă utilă oricând era nevoie, mai ales în grădini. În afară de mica grădină ornamentală foarte frumoasă, conacul mai avea o mică grădină de ierburi și o imensă grădină de legume sau „grădina de varză” unde se cultivau varză, napi și dovleci. Jamie era peste tot: în birou cu registrele de socoteli, la câmp cu arendașii, în grajd cu Ian, recuperând timpul pierdut. Însă mi se părea că era ceva mai mult decât datorie sau interes. Curând trebuia să plecăm; voia să ducă lucrurile pe un făgaș care să continue când el nu va mai fi acolo, până când el – până când noi – ne vom putea întoarce pentru totdeauna. Știam că vom fi nevoiți să plecăm, însă înconjurată de conacul și pământurile de la Lallybroch, și în compania veselă a lui Jenny, Ian și a lui Jamie cel mic, mă simțeam ca și cum ajunsesem în cele din urmă acasă.
Într-o dimineață, după micul dejun, Jamie s-a ridicat de la masă dându-ne de veste că urma să se ducă tocmai până în capul văii, să vadă calul pe care Martin Mack îl vindea. Jenny s-a întors de la servantă, cu sprâncenele împreunate. — Crezi că vei fi în siguranță, Jamie? Englezii au patrulat prin tot comitatul în ultima lună. Jamie a ridicat din umeri, luându-și vestonul de pe scaunul unde îl lăsase. — Voi fi cu băgare de seamă. — Oh, Jamie, a spus Ian intrând cu un braț de lemne de foc pentru cămin. Voiam să te rog – te poți duce până la moară în dimineața asta? Jock a venit ieri să spună că s-a întâmplat ceva cu roata. Am aruncat eu o privire, dar noi doi nu am putut-o ridica. Cred că s-a prins ceva mizerie în ea, dar e mult sub apă. A bocănit ușor cu piciorul de lemn, zâmbind la mine. — Eu încă pot merge, slavă Domnului, și pot să și călăresc, dar nu pot înota. Dau din mâini, dar mă învârt în cerc ca o coropișniță. Jamie și-a pus din nou vestonul pe scaun cu un zâmbet, auzind descrierea cumnatului său. — Mă duc, Ian, dacă asta înseamnă să te scutesc să-ți petreci dimineața într-o baltă înghețată. S-a întors spre mine. Poți să mergi cu mine, englezoaico? E o dimineață frumoasă și-ți poți lua coșulețul cu tine. A aruncat o privire ironică spre coșul de nuiele enorm pe care îl foloseam ca să culeg plante. — Urc să îmi schimb cămașa. Mă întorc într-un minut. S-a îndreptat spre scări și le-a urcat cu pas atletic, câte trei o dată. Ian și cu mine ne-am zâmbit. Dacă avea vreun regret că el nu avea parte de astfel de plăceri, era ascuns în bucuria de a privi exuberanța lui Jamie. — Ce bine e că e din nou acasă, a spus el. — Mi-aș fi dorit să putem rămâne, am replicat, cu părere de rău. Ochii căprui s-au umplut de îngrijorare. — Doar nu plecați acum, nu? — Nu, nu chiar acum, am spus dând din cap. Dar vom fi nevoiți să plecăm înainte de căderea zăpezii. Jamie ajunsese la concluzia că cel mai indicat ar fi să mergem la Beauly, cetatea de scaun a clanului Fraser. Poate bunicul lui, lordul Lovat, ne putea ajuta; dacă nu, măcar ne-ar putea aranja să plecăm în Franța. Ian a încuviințat din cap, liniștit. — Ah, da. Dar încă mai aveți câteva săptămâni. 515
- Page 464 and 465: Și alte asemenea epitete au încep
- Page 466 and 467: mulțimea, însă știam că trebui
- Page 468 and 469: care Arthur Duncan o aflase în cea
- Page 470 and 471: S-a uitat cu mulțumire spre Donas,
- Page 472 and 473: M-a apucat de umeri și m-a strâns
- Page 474 and 475: — Jamie, am spus, simțindu-mi in
- Page 476 and 477: Am dormit buștean, trezindu-mă c
- Page 478 and 479: — Nu… nu știu nimic despre ea.
- Page 480 and 481: Buzele îmi erau prea amorțite să
- Page 482 and 483: — Da, a spus încet, atât de în
- Page 484 and 485: Am râs, puțin tremurat. — Nici
- Page 486 and 487: 486 • PARTEA A CINCEA • LALLYBR
- Page 488 and 489: Apropiindu-ne astfel de subiectul u
- Page 490 and 491: până la genunchi cu praf roșiati
- Page 492 and 493: Vorbea cu o voce relaxată pentru a
- Page 494 and 495: Asemănarea dintre ei era puternic
- Page 496 and 497: nu-i strângi de ouă. Acum, mă as
- Page 498 and 499: case din depărtare. Privindu-l pe
- Page 500 and 501: — Nu am încercat dintele-draculu
- Page 502 and 503: — Soția mea, a spus el, puțin r
- Page 504 and 505: Stătuse până acum aplecat în fo
- Page 506 and 507: 506 urma noastră, l-am văzut pe J
- Page 508 and 509: de capabilă ca și fratele ei să
- Page 510 and 511: Degetul a bătut deasupra fazanului
- Page 512 and 513: — „Jamie”, mi-am zis, „chia
- Page 516 and 517: Era o zi frumoasă și însorită d
- Page 518 and 519: privire aprigă și lui Tibby i-a s
- Page 520 and 521: Oprit de șuieratul meu, s-a întor
- Page 522 and 523: — Vrei să spui că tatăl lui Ra
- Page 524 and 525: — Ar trebui să îi spui comandan
- Page 526 and 527: 526 Bătrâna doamnă, ignorând ac
- Page 528 and 529: — Lasă-l pe un Murray să țină
- Page 530 and 531: — Broaște, a răspuns ea scurt.
- Page 532 and 533: — Am spus că a fost vina mea la
- Page 534 and 535: — Tot ce contează este că nu ai
- Page 536 and 537: Jamie s-a ridicat și și-a aranjat
- Page 538 and 539: Mâna începuse să îmi obosească
- Page 540 and 541: — Și desigur ești mare și eșt
- Page 542 and 543: 542 Mâinile lui s-au ridicat spre
- Page 544 and 545: groasă, a ascuns vârfurile dedesu
- Page 546 and 547: — Ah, asta. Nu e numele englezesc
- Page 548 and 549: scumpe și fleacuri. M-am uitat nev
- Page 550 and 551: — Dar cum ai reușit? am întreba
- Page 552 and 553: — Încă nu am văzut până acum
- Page 554 and 555: — Cămașa ta e nițel murdară,
- Page 556 and 557: se să-i șoptească în ureche, sp
- Page 558 and 559: 558 32. TRAVALIUL Câteva zile mai
- Page 560 and 561: — Niciodată nu știi. Jamie cel
- Page 562 and 563: greu la sfârșitul fiecărei contr
514<br />
Am întins brațul și l-am tras spre mine, mai aproape, astfel încât să vină<br />
între pulpele mele cum stăteam pe gard. Simțindu-i răcoarea pielii, mi-am<br />
înfășurat picioarele în jurul coapselor lui și l-am învelit cu poalele mantiei<br />
mele. Sub stofa protectoare, brațele lui s-au strâns în jurul meu, presândumi<br />
obrazul peste batistul cămășii sale.<br />
— Iubirea mea, a murmurat el. Oh, iubirea mea. Te doresc atât de mult.<br />
— Nu e același lucru, nu-i așa? am întrebat. Iubirea și dorința, adică.<br />
A început să râdă, ușor răgușit.<br />
— Dar sunt ale dracului de asemănătoare, englezoaico, cel puțin pentru<br />
mine.<br />
Îi simțeam forța dorinței, puternică și arzătoare. Deodată s-a dat un pas în<br />
spate și, aplecându-se, m-a ridicat de pe gard.<br />
— Unde mergem?<br />
Ne îndepărtam de casă, spre un mănunchi de șoproane în umbra<br />
crângului de ulmi.<br />
— Să găsim o căpiță de fân.<br />
28. SĂRUTĂRI ȘI DESUURI<br />
Treptat mi-am găsit propriul loc în mersul moșiei. Cum Jenny nu mai<br />
putea face plimbările lungi până la fermele arendașilor, am început să îi<br />
vizitez eu, uneori în tovărășia unui băiat de la grajduri, alteori împreună cu<br />
Jamie sau cu Ian. Luam cu mine hrană și medicamente și îi tratam pe cei<br />
bolnavi cât de bine puteam, dându-le sfaturi pentru a-și îmbunătăți<br />
sănătatea și igiena, sfaturi primite cu mai multă sau mai puțină bunăvoință.<br />
La Lallybroch, îmi făceam de treabă prin casă sau prin grădini, făcândumă<br />
utilă oricând era nevoie, mai ales în grădini. În afară de mica grădină<br />
ornamentală foarte frumoasă, conacul mai avea o mică grădină de ierburi și<br />
o imensă grădină de legume sau „grădina de varză” unde se cultivau varză,<br />
napi și dovleci.<br />
Jamie era peste tot: în birou cu registrele de socoteli, la câmp cu<br />
arendașii, în grajd cu Ian, recuperând timpul pierdut. Însă mi se părea că era<br />
ceva mai mult decât datorie sau interes. Curând trebuia să plecăm; voia să<br />
ducă lucrurile pe un făgaș care să continue când el nu va mai fi acolo, până<br />
când el – până când noi – ne vom putea întoarce pentru totdeauna.<br />
Știam că vom fi nevoiți să plecăm, însă înconjurată de conacul și<br />
pământurile de la Lallybroch, și în compania veselă a lui Jenny, Ian și a lui<br />
Jamie cel mic, mă simțeam ca și cum ajunsesem în cele din urmă acasă.
Change language