untitled

Am alergat orbește, crengile zgâriindu-mi obrajii și brațele, gleznele
răsucindu-mi-se în timp ce cădeam în gropi și mă împiedicam de pietre. În
mintea mea nu mai era loc pentru nicio formă de raționament; tot ce voiam
era să fug cât mai departe de acel bărbat.
Un corp greu m-a lovit cu putere în partea de jos a spatelui și am căzut în
față cât eram de lungă, aterizând cu o bufnitură care m-a lăsat fără suflare.
Două brațe puternice m-au întors fără milă pe spate și căpitanul Jonathan
Randall s-a ridicat în genunchi deasupra mea. Respira greu și își pierduse
sabia în timp ce alergase după mine. Avea părul vâlvoi, era murdar și părea
teribil de înfuriat.
— Ce mama dracului faci alergând ca o nebună? a urlat el.
O altă buclă de păr castaniu i s-a desprins și s-a ondulat pe lângă frunte,
făcându-l să semene și mai tulburător de mult cu Frank.
S-a aplecat și m-a prins de brațe. Încă încercând să îmi recapăt răsuflarea,
m-am luptat să mă eliberez, reușind doar să îl trag în jos peste mine. Și-a
pierdut echilibrul și a căzut cât era de lung, trântindu-mă încă o dată la
pământ. Spre surprinderea mea, asta a părut să îi alunge enervarea.
— Ah, îți place, nu-i așa? a chicotit el. Aș fi mai mult decât dornic să îți fac
pe plac, Chuckie, dar s-a nimerit că ți-ai ales un moment nepotrivit.
Greutatea lui îmi apăsa coapsele în pământ și o piatră mică îmi intrase
dureros în spate, mai jos de talie. M-am zvârcolit să o împing într-o parte.
Bărbatul și-a frecat coapsele de mine și brațele lui mi-au imobilizat umerii.
Buzele mi s-au deschis de indignare.
— Cum îndrăz… am început, însă el și-a aplecat capul și m-a sărutat,
punând capăt scurt protestelor mele.
Limba lui a dat buzna în gura mea și m-a explorat cu o familiaritate
îndrăzneață, hoinărind și scufundându-se, retrăgându-se și avântându-se
din nou. Apoi, la fel de brusc precum începuse, bărbatul s-a tras îndărăt.
— Foarte bine, Chuck, a spus el bătându-mă ușor cu palma peste obraz.
Poate mai târziu, când voi avea timp berechet să mă ocup de tine așa cum
trebuie.
Între timp îmi recăpătasem suflul și l-am folosit. Am țipat direct în
urechea lui, făcându-l să sară în sus de parcă i-aș fi băgat un fir încins în ea.
Am profitat de avantajul mișcării lui pentru a-mi ridica genunchiul și i l-am
înfipt în partea expusă, trântindu-l pe spate în frunzișul plin de noroi.
M-am ridicat chinuit în picioare. Bărbatul s-a rostogolit expert și a venit
lângă mine. Mi-am aruncat disperată privirea împrejur, căutând o cale de
scăpare, însă eram prinși la baza uneia din acele stânci de granit magnifice
care se ivesc atât de abrupt din pământul Highlands. Bărbatul mă prinsese
într-un loc în care peretele stâncii se curba în interior, formând o scobitură
51