untitled
— Soția mea, a spus el, puțin repezit. A înclinat capul spre Jenny și Ian. — Sora mea și… ăă… glasul i s-a stins în timp ce Ian și cu mine schimbam zâmbete politicoase. Jenny însă nu se lăsa păcălită de politețuri. — Cum adică a fost frumos din partea lui că m-a luat? a întrebat, ignorând prezentările. Ca și cum eu n-aș ști! Ian a privit întrebător spre ea. Jenny a fluturat o mână disprețuitoare spre Jamie. — Vrea să spună ce frumos din partea ta să te însori cu mine, care eram pătată! Și a scos o pufnitură care ar fi făcut cinste cuiva de două ori mai mare decât ea. — Gură-spartă! — Erai pătată? Ian părea uluit și Jamie s-a aplecat deodată și a prins-o pe sora lui cu putere de braț. — Nu i-ai spus despre Randall? a întrebat el cu o voce de-a dreptul șocată. Jenny, cum ai putut face un asemenea lucru? Doar mâna lui Ian pe celălalt braț a împiedicat-o să se repeadă la gâtul fratelui ei. Ian a tras-o cu fermitate în spatele lui și, întorcându-se, i l-a trântit pe Jamie cel mic în brațe, astfel încât Jenny era obligată să prindă copilul pentru a nu-l lăsa să cadă. Apoi Ian și-a trecut un braț în jurul umerilor lui Jamie și l-a împins plin de tact la o distanță sigură. — Nu este o chestiune care să se discute în salon, a rostit el cu o voce scăzută și mustrătoare, dar poate ai vrea să afli că sora ta a fost virgină în noaptea nunții. Eu sunt, la urma urmelor, în poziția în care pot confirma asta. Mânia lui Jenny era acum mai mult sau mai puțin împărțită egal între frate și soț. — Cum îndrăznești să rostești asemenea lucruri în prezența mea, Ian Murray?! a spumegat ea. Sau în absența mea! Noaptea nunții mele nu e treaba nimănui, decât a ta și a mea – cu siguranță nu a lui! Mai lipsește să îi arăți cearșaful patului nupțial! — Păi, dacă i l-aș arăta, ar tăcea din gură, nu? a răspuns Ian împăciuitor. Gata, mi dhu, nu trebuie să te superi, e rău pentru copil. Și țipetele îl sperie și pe Jamie cel mic. A întins brațele spre fiul său, care scâncea, neștiind dacă situația cerea și niște lacrimi. Ian a întors capul spre mine și mi-a făcut semn cu ochiul spre Jamie. 502
Înțelegând semnalul, l-am prins pe Jamie de braț și l-am târât într-un fotoliu, într-un colț neutru. Ian a instalat-o pe Jenny pe sofaua din colțul opus, cu un braț ferm așezat în jurul umerilor pentru a o ține locului. — Așa, gata. În ciuda manierelor sale blânde, Ian avea un aer de autoritate. Ținând o mână pe umărul lui Jamie, simțeam că tensiunea începe să se disipeze. Mi-a trecut prin minte că salonul era acum ca un ring de box, cu luptătorii foindu-se neliniștiți în colțuri, fiecare așteptând semnalul de luptă sub brațul liniștitor al antrenorului. Ian a încuviințat din cap spre cumnatul său, zâmbind. — Jamie. Ne pare bine să te vedem din nou. Ne bucurăm că te-ai întors acasă, cu o soție. Tu nu te bucuri, mi dhu? a întrebat-o pe Jenny, mâna strângând abia simțit umărul soției sale. Însă Jenny nu se lăsa manevrată atât de ușor. Buzele i s-au strâns într-o linie subțire, parcă formând un sigiliu, apoi s-au deschis fără tragere de inimă pentru a lăsa să-i scape un singur cuvânt. — Depinde, a spus ea și a strâns din nou buzele. Jamie și-a trecut palma peste obraz, apoi și-a ridicat capul, pregătit pentru o nouă rundă. — Te-am văzut intrând în casă cu Randall, a spus el încăpățânat. Și din lucrurile pe care mi le-a spus mai târziu… cum se face că știa că ai o aluniță pe sân, atunci? Jenny a pufnit enervată. — Îți amintești tot ce s-a petrecut în ziua aceea sau căpitanul ți-a șters memoria când te-a bătut cu paloșul? — Sigur că îmi amintesc! Nu cred că voi uita vreodată! — Atunci poate îți amintești că i-am ars căpitanului o lovitură zdravănă cu genunchiul la începutul încăierării? Jamie și-a aplecat umerii, expectativ. — Da, îmi amintesc. Jenny a zâmbit superior. — Păi, și, dacă soția ta aici de față – ai putea măcar să îmi spui numele ei, Jamie, jur că nu ai deloc maniere – oricum, dacă ea ți-ar aplica un asemenea tratament – pe care, trebuie să adaug, îl meriți pe deplin –, crezi că ai mai fi capabil să îți îndeplinești datoriile maritale câteva minute mai târziu? Jamie, care deschisese gura să vorbească, a închis-o deodată la loc. A privit-o pe sora lui o clipă lungă, apoi un colț al buzelor s-a ridicat ușor. — Depinde. Buzele i-au tremurat din nou. 503
- Page 452 and 453: — Aducem dovada că acuzatele au
- Page 454 and 455: — Vătafule! a spus el. S-a înto
- Page 456 and 457: 456 — Ce porcărie fără sens! a
- Page 458 and 459: era chiar prințul fermecător din
- Page 460 and 461: A privit în jur, sceptic. Un adăp
- Page 462 and 463: — Deci eu am de ales între a fi
- Page 464 and 465: Și alte asemenea epitete au încep
- Page 466 and 467: mulțimea, însă știam că trebui
- Page 468 and 469: care Arthur Duncan o aflase în cea
- Page 470 and 471: S-a uitat cu mulțumire spre Donas,
- Page 472 and 473: M-a apucat de umeri și m-a strâns
- Page 474 and 475: — Jamie, am spus, simțindu-mi in
- Page 476 and 477: Am dormit buștean, trezindu-mă c
- Page 478 and 479: — Nu… nu știu nimic despre ea.
- Page 480 and 481: Buzele îmi erau prea amorțite să
- Page 482 and 483: — Da, a spus încet, atât de în
- Page 484 and 485: Am râs, puțin tremurat. — Nici
- Page 486 and 487: 486 • PARTEA A CINCEA • LALLYBR
- Page 488 and 489: Apropiindu-ne astfel de subiectul u
- Page 490 and 491: până la genunchi cu praf roșiati
- Page 492 and 493: Vorbea cu o voce relaxată pentru a
- Page 494 and 495: Asemănarea dintre ei era puternic
- Page 496 and 497: nu-i strângi de ouă. Acum, mă as
- Page 498 and 499: case din depărtare. Privindu-l pe
- Page 500 and 501: — Nu am încercat dintele-draculu
- Page 504 and 505: Stătuse până acum aplecat în fo
- Page 506 and 507: 506 urma noastră, l-am văzut pe J
- Page 508 and 509: de capabilă ca și fratele ei să
- Page 510 and 511: Degetul a bătut deasupra fazanului
- Page 512 and 513: — „Jamie”, mi-am zis, „chia
- Page 514 and 515: 514 Am întins brațul și l-am tra
- Page 516 and 517: Era o zi frumoasă și însorită d
- Page 518 and 519: privire aprigă și lui Tibby i-a s
- Page 520 and 521: Oprit de șuieratul meu, s-a întor
- Page 522 and 523: — Vrei să spui că tatăl lui Ra
- Page 524 and 525: — Ar trebui să îi spui comandan
- Page 526 and 527: 526 Bătrâna doamnă, ignorând ac
- Page 528 and 529: — Lasă-l pe un Murray să țină
- Page 530 and 531: — Broaște, a răspuns ea scurt.
- Page 532 and 533: — Am spus că a fost vina mea la
- Page 534 and 535: — Tot ce contează este că nu ai
- Page 536 and 537: Jamie s-a ridicat și și-a aranjat
- Page 538 and 539: Mâna începuse să îmi obosească
- Page 540 and 541: — Și desigur ești mare și eșt
- Page 542 and 543: 542 Mâinile lui s-au ridicat spre
- Page 544 and 545: groasă, a ascuns vârfurile dedesu
- Page 546 and 547: — Ah, asta. Nu e numele englezesc
- Page 548 and 549: scumpe și fleacuri. M-am uitat nev
- Page 550 and 551: — Dar cum ai reușit? am întreba
Înțelegând semnalul, l-am prins pe Jamie de braț și l-am târât într-un<br />
fotoliu, într-un colț neutru. Ian a instalat-o pe Jenny pe sofaua din colțul<br />
opus, cu un braț ferm așezat în jurul umerilor pentru a o ține locului.<br />
— Așa, gata.<br />
În ciuda manierelor sale blânde, Ian avea un aer de autoritate. Ținând o<br />
mână pe umărul lui Jamie, simțeam că tensiunea începe să se disipeze.<br />
Mi-a trecut prin minte că salonul era acum ca un ring de box, cu luptătorii<br />
foindu-se neliniștiți în colțuri, fiecare așteptând semnalul de luptă sub<br />
brațul liniștitor al antrenorului.<br />
Ian a încuviințat din cap spre cumnatul său, zâmbind.<br />
— Jamie. Ne pare bine să te vedem din nou. Ne bucurăm că te-ai întors<br />
acasă, cu o soție. Tu nu te bucuri, mi dhu? a întrebat-o pe Jenny, mâna<br />
strângând abia simțit umărul soției sale.<br />
Însă Jenny nu se lăsa manevrată atât de ușor. Buzele i s-au strâns într-o<br />
linie subțire, parcă formând un sigiliu, apoi s-au deschis fără tragere de<br />
inimă pentru a lăsa să-i scape un singur cuvânt.<br />
— Depinde, a spus ea și a strâns din nou buzele.<br />
Jamie și-a trecut palma peste obraz, apoi și-a ridicat capul, pregătit<br />
pentru o nouă rundă.<br />
— Te-am văzut intrând în casă cu Randall, a spus el încăpățânat. Și din<br />
lucrurile pe care mi le-a spus mai târziu… cum se face că știa că ai o aluniță<br />
pe sân, atunci?<br />
Jenny a pufnit enervată.<br />
— Îți amintești tot ce s-a petrecut în ziua aceea sau căpitanul ți-a șters<br />
memoria când te-a bătut cu paloșul?<br />
— Sigur că îmi amintesc! Nu cred că voi uita vreodată!<br />
— Atunci poate îți amintești că i-am ars căpitanului o lovitură zdravănă<br />
cu genunchiul la începutul încăierării?<br />
Jamie și-a aplecat umerii, expectativ.<br />
— Da, îmi amintesc.<br />
Jenny a zâmbit superior.<br />
— Păi, și, dacă soția ta aici de față – ai putea măcar să îmi spui numele ei,<br />
Jamie, jur că nu ai deloc maniere – oricum, dacă ea ți-ar aplica un asemenea<br />
tratament – pe care, trebuie să adaug, îl meriți pe deplin –, crezi că ai mai fi<br />
capabil să îți îndeplinești datoriile maritale câteva minute mai târziu?<br />
Jamie, care deschisese gura să vorbească, a închis-o deodată la loc. A<br />
privit-o pe sora lui o clipă lungă, apoi un colț al buzelor s-a ridicat ușor.<br />
— Depinde.<br />
Buzele i-au tremurat din nou.<br />
503