untitled

03.01.2019 Views

— Soția mea, a spus el, puțin repezit. A înclinat capul spre Jenny și Ian. — Sora mea și… ăă… glasul i s-a stins în timp ce Ian și cu mine schimbam zâmbete politicoase. Jenny însă nu se lăsa păcălită de politețuri. — Cum adică a fost frumos din partea lui că m-a luat? a întrebat, ignorând prezentările. Ca și cum eu n-aș ști! Ian a privit întrebător spre ea. Jenny a fluturat o mână disprețuitoare spre Jamie. — Vrea să spună ce frumos din partea ta să te însori cu mine, care eram pătată! Și a scos o pufnitură care ar fi făcut cinste cuiva de două ori mai mare decât ea. — Gură-spartă! — Erai pătată? Ian părea uluit și Jamie s-a aplecat deodată și a prins-o pe sora lui cu putere de braț. — Nu i-ai spus despre Randall? a întrebat el cu o voce de-a dreptul șocată. Jenny, cum ai putut face un asemenea lucru? Doar mâna lui Ian pe celălalt braț a împiedicat-o să se repeadă la gâtul fratelui ei. Ian a tras-o cu fermitate în spatele lui și, întorcându-se, i l-a trântit pe Jamie cel mic în brațe, astfel încât Jenny era obligată să prindă copilul pentru a nu-l lăsa să cadă. Apoi Ian și-a trecut un braț în jurul umerilor lui Jamie și l-a împins plin de tact la o distanță sigură. — Nu este o chestiune care să se discute în salon, a rostit el cu o voce scăzută și mustrătoare, dar poate ai vrea să afli că sora ta a fost virgină în noaptea nunții. Eu sunt, la urma urmelor, în poziția în care pot confirma asta. Mânia lui Jenny era acum mai mult sau mai puțin împărțită egal între frate și soț. — Cum îndrăznești să rostești asemenea lucruri în prezența mea, Ian Murray?! a spumegat ea. Sau în absența mea! Noaptea nunții mele nu e treaba nimănui, decât a ta și a mea – cu siguranță nu a lui! Mai lipsește să îi arăți cearșaful patului nupțial! — Păi, dacă i l-aș arăta, ar tăcea din gură, nu? a răspuns Ian împăciuitor. Gata, mi dhu, nu trebuie să te superi, e rău pentru copil. Și țipetele îl sperie și pe Jamie cel mic. A întins brațele spre fiul său, care scâncea, neștiind dacă situația cerea și niște lacrimi. Ian a întors capul spre mine și mi-a făcut semn cu ochiul spre Jamie. 502

Înțelegând semnalul, l-am prins pe Jamie de braț și l-am târât într-un fotoliu, într-un colț neutru. Ian a instalat-o pe Jenny pe sofaua din colțul opus, cu un braț ferm așezat în jurul umerilor pentru a o ține locului. — Așa, gata. În ciuda manierelor sale blânde, Ian avea un aer de autoritate. Ținând o mână pe umărul lui Jamie, simțeam că tensiunea începe să se disipeze. Mi-a trecut prin minte că salonul era acum ca un ring de box, cu luptătorii foindu-se neliniștiți în colțuri, fiecare așteptând semnalul de luptă sub brațul liniștitor al antrenorului. Ian a încuviințat din cap spre cumnatul său, zâmbind. — Jamie. Ne pare bine să te vedem din nou. Ne bucurăm că te-ai întors acasă, cu o soție. Tu nu te bucuri, mi dhu? a întrebat-o pe Jenny, mâna strângând abia simțit umărul soției sale. Însă Jenny nu se lăsa manevrată atât de ușor. Buzele i s-au strâns într-o linie subțire, parcă formând un sigiliu, apoi s-au deschis fără tragere de inimă pentru a lăsa să-i scape un singur cuvânt. — Depinde, a spus ea și a strâns din nou buzele. Jamie și-a trecut palma peste obraz, apoi și-a ridicat capul, pregătit pentru o nouă rundă. — Te-am văzut intrând în casă cu Randall, a spus el încăpățânat. Și din lucrurile pe care mi le-a spus mai târziu… cum se face că știa că ai o aluniță pe sân, atunci? Jenny a pufnit enervată. — Îți amintești tot ce s-a petrecut în ziua aceea sau căpitanul ți-a șters memoria când te-a bătut cu paloșul? — Sigur că îmi amintesc! Nu cred că voi uita vreodată! — Atunci poate îți amintești că i-am ars căpitanului o lovitură zdravănă cu genunchiul la începutul încăierării? Jamie și-a aplecat umerii, expectativ. — Da, îmi amintesc. Jenny a zâmbit superior. — Păi, și, dacă soția ta aici de față – ai putea măcar să îmi spui numele ei, Jamie, jur că nu ai deloc maniere – oricum, dacă ea ți-ar aplica un asemenea tratament – pe care, trebuie să adaug, îl meriți pe deplin –, crezi că ai mai fi capabil să îți îndeplinești datoriile maritale câteva minute mai târziu? Jamie, care deschisese gura să vorbească, a închis-o deodată la loc. A privit-o pe sora lui o clipă lungă, apoi un colț al buzelor s-a ridicat ușor. — Depinde. Buzele i-au tremurat din nou. 503

Înțelegând semnalul, l-am prins pe Jamie de braț și l-am târât într-un<br />

fotoliu, într-un colț neutru. Ian a instalat-o pe Jenny pe sofaua din colțul<br />

opus, cu un braț ferm așezat în jurul umerilor pentru a o ține locului.<br />

— Așa, gata.<br />

În ciuda manierelor sale blânde, Ian avea un aer de autoritate. Ținând o<br />

mână pe umărul lui Jamie, simțeam că tensiunea începe să se disipeze.<br />

Mi-a trecut prin minte că salonul era acum ca un ring de box, cu luptătorii<br />

foindu-se neliniștiți în colțuri, fiecare așteptând semnalul de luptă sub<br />

brațul liniștitor al antrenorului.<br />

Ian a încuviințat din cap spre cumnatul său, zâmbind.<br />

— Jamie. Ne pare bine să te vedem din nou. Ne bucurăm că te-ai întors<br />

acasă, cu o soție. Tu nu te bucuri, mi dhu? a întrebat-o pe Jenny, mâna<br />

strângând abia simțit umărul soției sale.<br />

Însă Jenny nu se lăsa manevrată atât de ușor. Buzele i s-au strâns într-o<br />

linie subțire, parcă formând un sigiliu, apoi s-au deschis fără tragere de<br />

inimă pentru a lăsa să-i scape un singur cuvânt.<br />

— Depinde, a spus ea și a strâns din nou buzele.<br />

Jamie și-a trecut palma peste obraz, apoi și-a ridicat capul, pregătit<br />

pentru o nouă rundă.<br />

— Te-am văzut intrând în casă cu Randall, a spus el încăpățânat. Și din<br />

lucrurile pe care mi le-a spus mai târziu… cum se face că știa că ai o aluniță<br />

pe sân, atunci?<br />

Jenny a pufnit enervată.<br />

— Îți amintești tot ce s-a petrecut în ziua aceea sau căpitanul ți-a șters<br />

memoria când te-a bătut cu paloșul?<br />

— Sigur că îmi amintesc! Nu cred că voi uita vreodată!<br />

— Atunci poate îți amintești că i-am ars căpitanului o lovitură zdravănă<br />

cu genunchiul la începutul încăierării?<br />

Jamie și-a aplecat umerii, expectativ.<br />

— Da, îmi amintesc.<br />

Jenny a zâmbit superior.<br />

— Păi, și, dacă soția ta aici de față – ai putea măcar să îmi spui numele ei,<br />

Jamie, jur că nu ai deloc maniere – oricum, dacă ea ți-ar aplica un asemenea<br />

tratament – pe care, trebuie să adaug, îl meriți pe deplin –, crezi că ai mai fi<br />

capabil să îți îndeplinești datoriile maritale câteva minute mai târziu?<br />

Jamie, care deschisese gura să vorbească, a închis-o deodată la loc. A<br />

privit-o pe sora lui o clipă lungă, apoi un colț al buzelor s-a ridicat ușor.<br />

— Depinde.<br />

Buzele i-au tremurat din nou.<br />

503

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!