untitled

Asemănarea dintre ei era puternică, aceiași ochi stranii, aproape oblici și
pomeții largi. Același nas subțire, ascuțit și o idee prea lung. Însă pe cât era
Jamie de blond, pe atât era ea de brunetă, cascada de păr negru revărsândui-se
pe spate, legat cu o panglică verde.
Era frumoasă, cu trăsături regulate și o piele de alabastru. Și într-o stare
de sarcină avansată.
Buzele lui Jamie se albiseră.
— Jenny, a șoptit el, dând din cap. Oh, Jenny. Mo cridh.
Atenția ei a fost distrasă chiar în acel moment de apariția în pragul ușii a
unui copil mic și s-a îndepărtat de fratele ei fără a-i observa tulburarea. A
luat băiețelul de mână și l-a condus în cameră, murmurând cuvinte de
încurajare. Copilul se trăgea puțin înapoi, sugându-și degetul mare ca să își
mai alunge din teamă, trăgând cu coada ochiului de după fustele maică-sii la
cei doi străini.
Căci se vedea limpede că era copilul lui Jenny. Avea claia ei de păr negru
și des și umerii rotunzi și hotărâți, deși chipul nu era al ei.
— Acesta e Jamie cel mic, a spus ea, privind în jos spre băiețel cu mândrie.
Și acesta este unchiul Jamie, mo cridh, al cărui nume îl porți tu.
— Numele meu? L-a numit după mine?
Jamie arăta precum un luptător care tocmai a primit o lovitură zdravănă
în stomac. S-a dat înapoi din fața mamei și a băiețelului, a bâjbâit după un
scaun și s-a prăbușit în el de parcă nu îl mai țineau picioarele. Și-a ascuns
fața în palme.
De data aceasta sora lui a băgat de seamă că ceva nu era în regulă. I-a pus
o mână pe umăr.
— Jamie? Ce s-a întâmplat, dragule? Ești bolnav?
Atunci el a ridicat privirea spre ea și am văzut că ochii îi erau plini de
lacrimi.
— Chiar a trebui să faci una ca asta, Jenny? Crezi că nu am suferit destul
pentru ceea ce s-a întâmplat – pentru ceea ce eu am permis să se întâmple –,
încât să îl numești pe bastardul lui Randall după mine, să mă urmărească
pentru tot restul vieții?
Chipul lui Jenny, de obicei palid, își pierduse acum orice culoare.
— Bastardul lui Randall? a întrebat ea, neînțelegând. John Randall vrei să
spui? Căpitanul vestoanelor roșii?
— Da, căpitanul vestoanelor roșii. Dar despre cine crezi că e vorba,
pentru Dumnezeu! Îți amintești de el, presupun?
Jamie începuse să își revină, recăpătându-și sarcasmul obișnuit.
Jenny l-a măsurat îndeaproape pe fratele ei, cu o sprânceană arcuită în
semn de îndoială.
494