untitled

până la genunchi cu praf roșiatic, cămașa de schimb zdrențuită și o barbă de
o săptămână zburlindu-se în toate direcțiile de la obraz până sub bărbie.
Părul îi crescuse în ultimele luni suficient de lung încât să îi ajungă la
umeri. Strâns de obicei într-o coadă sau pieptănat pe spate, acum era lăsat
liber, des și ciufulit, cu frunze și crenguțe prinse în buclele de culoarea
aramei. Cu chipul roșcovan bătut de soare și de vânt, cizmele crăpate de la
mers, jungherul și paloșul înfipte în centură, arăta ca un muntean sălbatic
veritabil.
Nici eu nu arătam cu mult mai bine. Acoperită destul de decent în
faldurile cămășii bune a lui Jamie și cu rămășițele cămășii mele, cu picioarele
goale, cu tartanul tras peste umeri, eram ca o femeie fără căpătâi, încurajat
de umezeala cețoasă și în lipsa oricărei constrângeri din partea vreunui
pieptene sau a vreunei perii, părul mi se învolburase dezordonat în jurul
capului. Crescuse destul de mult în timpul șederii mele la castel și plutea în
inele și bucle în jurul umerilor, intrându-mi în ochi de fiecare dată când
vântul bătea din spatele nostru, ca acum.
Împingându-mi buclele dezordonate din ochi, am privit apropierea
precaută a domnului înveșmântat în gri. Jamie, văzându-l, a oprit calul și l-a
așteptat să se apropie suficient de mult pentru a vorbi cu el.
— E Jock Graham, mi-a spus el, tocmai de la Murch Nardagh.
Bărbatul s-a apropiat la câțiva metri de noi, a oprit calul și a rămas locului
măsurându-ne cu o privire atentă. Ochii îngropați în grăsime s-au încrețit și
s-au ațintit neîncrezători asupra lui Jamie, apoi s-au mărit deodată.
— Lallybroch? a spus el, nevenindu-i a crede.
Jamie a încuviințat blând. Apoi cu un aer nefondat de mândrie
stăpânitoare, a pus o mână pe piciorul meu și a spus:
— Și doamna mea Lallybroch.
Gura lui Jock Graham s-a căscat câțiva centimetri, apoi s-a închis repede
într-o expresie de respect năucit.
— Ah… doamna… mea, a spus el, scoțându-și pălăria imediat și făcând o
plecăciune în direcția mea. Deci mergeți… ăă… acasă? a întrebat el încercând
să își ridice privirea fascinată de pe piciorul meu, dezgolit la genunchi de o
tăietură în cămașa mea și murdar de suc de boabe de soc.
— Da.
Jamie a aruncat o privire peste umăr spre trecătoarea dintre dealuri
despre care îmi spusese că este intrarea în Broch Tuarach.
— Ai fost pe acolo în ultima vreme, Jock?
Graham și-a desprins privirile de la mine și s-a uitat la Jamie.
— Poftim? Ah, da. Da, am fost. Sunt cu toții bine. Vor fi bucuroși să te
vadă, cred. Drum bun, atunci, Fraser.
490