untitled

Dacă ar fi fost un șarpe, aș fi călcat pe el. Stătea atât de tăcut printre
arbuști, încât ai fi zis că crescuse din pământ și nu l-am văzut până când a
întins o mână spre mine și m-a apucat de braț.
Tovarășul lui mi-a pus palma peste gură și m-au târât cu spatele înapoi în
crângul de stejari, în timp ce mă zbăteam sălbatic, cuprinsă de panică. Cel
care mă ținea, oricine ar fi fost, nu părea cu mult mai înalt decât mine, însă
avea niște brațe considerabil mai puternice. Am simțit în nări o discretă
mireasmă florală, ca o apă de lavandă, și încă ceva, mai iute, amestecate cu
mirosul puternic și înțepător de transpirație bărbătească. În timp ce
ramurile reveneau la locul lor în urma noastră, am observat totuși ceva
familiar la antebrațul și palma care îmi încolăceau talia.
Am dat din cap, eliberându-mi gura.
— Frank! am izbucnit. Pentru numele lui Dumnezeu, de-a ce te joci?
Eram pe de o parte ușurată să îl găsesc acolo și pe de altă parte iritată de
o asemenea glumă proastă. Neliniștită cum eram din pricina experienței
mele printre pietre, nu aveam chef de asemenea jocuri.
Brațele m-au eliberat, dar chiar în clipa în care mă întorceam spre el, am
simțit că ceva nu era în regulă. Nu era doar apa de colonie nefamiliară, ci
ceva mai subtil. Am rămas țintuită locului, simțindu-mi părul de pe ceafă
ridicându-se.
— Nu ești Frank, am murmurat.
— Nu sunt, a încuviințat el, măsurându-mă cu mult interes. Deși pe un văr
de-al meu îl cheamă Frank. Dar nu cred că m-ai confundat cu Frank al meu,
doamnă. Nu semănăm deloc unul cu celălalt.
Nu știu cum arăta vărul bărbatului, însă el însuși ar fi putut fi fratele lui
Frank. Aceeași constituție suplă și mlădioasă, cu oase subțiri; aceleași linii
cioplite ale chipului; sprâncenele drepte și ochii mari, căprui; și același păr
închis la culoare, cu bucle moi căzându-i pe frunte.
Însă părul acestui bărbat era lung, prins la ceafă cu o curelușă de piele. Iar
pielea smeadă ca a unui țigan purta urmele a luni, nu, a ani întregi de
înfruntat vremea, și nu bronzul auriu palid pe care îl căpătase Frank în
timpul vacanței noastre scoțiene.
— Cine ești? am întrebat simțindu-mă tot mai neliniștită.
Deși Frank avea numeroase rude și cunoștințe, credeam că le cunosc pe
toate din partea englezească a familiei. Cu siguranță, niciunul dintre ei nu
arăta ca acel bărbat. Și cu siguranță Frank mi-ar fi vorbit despre orice rudă
apropiată care locuia în Scoția. Nu doar că mi-ar fi vorbit, ci ar fi insistat să o
vizităm, înarmați cu obișnuita colecție genealogică de diagrame și notițe, în
căutarea oricărui amănunt al istoriei de familie în legătură cu faimosul Jack
Randall cel Negru.
49