untitled

— Da, a spus încet, atât de încet încât abia îl puteam auzi sub vaietul
vântului. Da, te aud.
A dat drumul mâinii mele.
— Du-te cu Dumnezeu… mo duinne.
A pășit peste buza dealului și a coborât panta, proptindu-și picioarele în
smocurile de iarbă, agățându-se de ramurile copacilor pentru a-și menține
echilibrul, fără a se uita în urmă. L-am privit până a dispărut în pâlcul de
stejari, pășind încet, ca un om rănit, care știe că trebuie să continue să
meargă, dar își simte viața scurgându-i-se încet din trup prin degetele cu
care își ține strâns rana. Genunchii îmi tremurau. Fără grabă, m-am lăsat
peste pragul de granit și am stat cu picioarele încrucișate, privind zborul
rândunelelor. Dedesubt, vedeam acoperișul colibei care adăpostea acum
trecutul meu. În spatele meu se înălța blocul de piatră. Și viitorul.
Întreaga după-amiază am stat acolo fără să mă mișc. Am încercat să îmi
alung orice emoție din minte și să îmi folosesc rațiunea. Jamie avea cu
siguranță logica de partea lui când spunea că eu trebuie să mă întorc: acasă,
în siguranță, la Frank; îmi lipseau teribil chiar și cele mai mici avantaje ale
civilizației, precum băile fierbinți sau canalizarea, fără a mai vorbi despre
avantajele mai importante, precum îngrijirea medicală adecvată și
mijloacele de transport.
Dar, în vreme ce puteam admite cu fermitate dezavantajele și pericolele
imediate ale acestei epoci, eram de asemenea nevoită să admit că mă
bucurasem de multe aspecte ale ei. Deși călătoriile erau lungi și obositoare,
peisajul nu era brăzdat de porțiuni enorme de beton, nici nu existau
automobilele zgomotoase și urât mirositoare – pe lângă celelalte pericole ale
lor, mi-am amintit. Viața era mult mai simplă, la fel ca și oamenii. Nu erau
mai puțin inteligenți, ci mult mai direcți – cu câteva excepții precum Colum
ban Campbell MacKenzie, m-am gândit cu tristețe.
Datorită muncii unchiului Lamb, trăisem în multe locuri extraordinare,
multe dintre ele mult mai primitive și mai neprimitoare decât acesta. Mă
adaptam destul de ușor condițiilor vitrege și nu îmi lipsea cu adevărat
„civilizația” atunci când eram departe de ea, deși mă obișnuiam la fel de ușor
cu avantajele civilizației, precum mașinile de gătit electrice și aparatele
pentru încălzit apa. Am tremurat în vântul rece, înfășurându-mă cu brațele
în timp ce stăteam cu privirea ațintită spre stâncă.
Rațiunea nu părea să mă ajute foarte mult. M-am întors la emoție, și am
început, strângând din dinți, să reconstitui detaliile vieților mele de familie –
mai întâi cu Frank, apoi cu Jamie. Singurul rezultat al acestei introspecții a
fost că am început să plâng devastată, lacrimile lăsându-mi urme înghețate
pe obraji.
482