untitled

— Nu e nevoie, a pus el. Nu. Du-te, domniță. Nu trebuie să întârzii. Pleacă.
A dat să se întoarcă, dar l-am apucat de mânecă.
— Jamie, ascultă-mă! Trebuie.
A scuturat capul disperat, ridicând un braț, parcă vrând să mă împingă
într-o parte.
— Claire… nu. Nu pot.
Vântul îi făcea ochii să lăcrimeze.
— Este răscoala, am spus speriată, scuturându-i brațul. Jamie, ascultă-mă.
Prințul Charlie… armata lui. Colum are dreptate! Mă auzi, Jamie? Colum are
dreptate, nu Dougal.
— Ha? Ce vrei să spui?
Acum îi captasem atenția. Și-a trecut mâneca peste față și privirea s-a
ațintit în jos spre mine ascuțită și limpede. Vântul îmi cânta în timpane.
— Prințul Charlie. Va izbucni o răscoală, Dougal are dreptate în privința
asta. Dar va fi înăbușită. Armata lui Charlie se va descurca o vreme, dar lupta
se va sfârșit printr-un masacru. La Culloden, acolo se va sfârși. Cla…
clanurile…
Am văzut pietrele funerare ale clanurilor, bolovanii imenși și cenușii
împrăștiați peste câmp, fiecare piatră purtând numele clanului bărbaților
măcelăriți îngropați sub ea. Am tras adânc aer în piept și l-am luat de mână
pentru a mă ține pe picioare. Era rece ca a unui cadavru.
M-am scuturat și am închis ochii, încercând să mă concentrez la ce urma
să îi spun.
— Scoțienii – toate clanurile care l-au urmat pe Charlie – vor fi șterse de
pe fața pământului. Sute și sute de bărbați ai clanurilor vor muri la Culloden;
cei care vor rămâne în viață vor fi vânați și uciși. Clanurile vor fi zdrobite… și
nu se vor mai răscula din nou. Nu în timpul tău… nici măcar în timpul meu.
Am deschis ochii și l-am văzut privindu-mă cu chipul golit de orice
expresie.
— Jamie, nu te implica în luptă! l-am implorat. Ține-ți oamenii deoparte,
dacă poți, dar pentru numele lui Dumnezeu… Jamie, dacă tu…
Am tăcut. Voiam să spun „Jamie, dacă tu mă iubești”. Dar nu puteam. Dacă
aveam să îl pierd pentru totdeauna și dacă nu puteam vorbi despre iubire în
fața lui, nu îi puteam spune asta.
— Nu te duce în Franța, am spus încet. Du-te în America, sau în Spania,
sau în Italia. Dar de dragul oamenilor care te iubesc, Jamie, nu pune piciorul
pe câmpia de la Culloden.
Jamie continua să mă privească. Mă întrebam dacă mă auzise.
— Jamie? M-ai auzit? Înțelegi ce îți spun?
După un moment, a încuviințat din cap amorțit.
481