untitled
48 acestea, tonul de violență neomenească dispăruse: acesta era sunetul natural al unui conflict omenesc și m-am întors spre el. 3. BĂRBATUL DIN PĂDURE Când i-am zărit, bărbații erau la o oarecare distanță. Doi sau trei, îmbrăcați în kilturi, alergând ca niște diavoli printr-o poiană nu foarte mare. În depărtare se auzea un zgomot pe care, cu o oarecare uimire, l-am identificat a fi bubuit de arme. Eram destul de convinsă că încă aveam halucinații când sunetul împușcăturilor a fost urmat de apariția a cinci sau șase bărbați îmbrăcați în vestoane stacojii și pantaloni până la genunchi, agitându-și muschetele. Am clipit nedumerită, holbându-mă la ei. Mi-am trecut mâna prin fața ochilor și am ridicat două degete. Am văzut două degete, toate la locul lor și în regulă. Vederea nu îmi fusese afectată. Am mirosit precaută aerul. Mirosul puternic vegetal al copacilor primăvara și o mireasmă subtilă de trifoi de la smocul din apropierea picioarelor mele. Nicio iluzie olfactivă. Mi-am pipăit capul. Nicio durere nicăieri. Așadar improbabil să mă fi lovit acolo. Pulsul ușor accelerat, dar constant. Deodată strigătele îndepărtate s-au amestecat cu alte sunete. S-a auzit tropot de copite și câțiva cai s-au repezit galopând spre mine, călăriți de scoțieni cu fuste, chiuind în galică. M-am ferit din calea lor cu o agilitate care îmi sugera că nu suferisem nicio vătămare fizică, făcând abstracție de starea mea mentală. Apoi am avut revelația, când unul din bărbații îmbrăcați în vestoane roșii, trântit la pământ de unul din scoțienii care galopau, a ridicat pumnul și l-a agitat teatral în urma cailor. Desigur. Un film! Am dat din cap dezamăgită de lipsa mea de perspicacitate. Turnau vreun film de epocă, asta era tot. Unul din acele Prințul-cel-frumos-în-pribegie, fără îndoială. În regulă. Indiferent de meritul artistic, echipa de filmare nu mi-ar mulțumi dacă aș introduce o notă de neautenticitate istorică în filmările lor. Am făcut stânga-mprejur în pădure, cu intenția să ocolesc poiana și să ies la șosea, unde lăsasem mașina. Plimbarea era însă mai anevoioasă decât anticipasem. Pădurea era tânără și deasă cu tufe joase care mi se agățau de haine. Trebuia să pășesc cu grijă printre puieții deșirați, desprinzându-mi poalele rochiei de mărăcini pe măsură ce înaintam.
Dacă ar fi fost un șarpe, aș fi călcat pe el. Stătea atât de tăcut printre arbuști, încât ai fi zis că crescuse din pământ și nu l-am văzut până când a întins o mână spre mine și m-a apucat de braț. Tovarășul lui mi-a pus palma peste gură și m-au târât cu spatele înapoi în crângul de stejari, în timp ce mă zbăteam sălbatic, cuprinsă de panică. Cel care mă ținea, oricine ar fi fost, nu părea cu mult mai înalt decât mine, însă avea niște brațe considerabil mai puternice. Am simțit în nări o discretă mireasmă florală, ca o apă de lavandă, și încă ceva, mai iute, amestecate cu mirosul puternic și înțepător de transpirație bărbătească. În timp ce ramurile reveneau la locul lor în urma noastră, am observat totuși ceva familiar la antebrațul și palma care îmi încolăceau talia. Am dat din cap, eliberându-mi gura. — Frank! am izbucnit. Pentru numele lui Dumnezeu, de-a ce te joci? Eram pe de o parte ușurată să îl găsesc acolo și pe de altă parte iritată de o asemenea glumă proastă. Neliniștită cum eram din pricina experienței mele printre pietre, nu aveam chef de asemenea jocuri. Brațele m-au eliberat, dar chiar în clipa în care mă întorceam spre el, am simțit că ceva nu era în regulă. Nu era doar apa de colonie nefamiliară, ci ceva mai subtil. Am rămas țintuită locului, simțindu-mi părul de pe ceafă ridicându-se. — Nu ești Frank, am murmurat. — Nu sunt, a încuviințat el, măsurându-mă cu mult interes. Deși pe un văr de-al meu îl cheamă Frank. Dar nu cred că m-ai confundat cu Frank al meu, doamnă. Nu semănăm deloc unul cu celălalt. Nu știu cum arăta vărul bărbatului, însă el însuși ar fi putut fi fratele lui Frank. Aceeași constituție suplă și mlădioasă, cu oase subțiri; aceleași linii cioplite ale chipului; sprâncenele drepte și ochii mari, căprui; și același păr închis la culoare, cu bucle moi căzându-i pe frunte. Însă părul acestui bărbat era lung, prins la ceafă cu o curelușă de piele. Iar pielea smeadă ca a unui țigan purta urmele a luni, nu, a ani întregi de înfruntat vremea, și nu bronzul auriu palid pe care îl căpătase Frank în timpul vacanței noastre scoțiene. — Cine ești? am întrebat simțindu-mă tot mai neliniștită. Deși Frank avea numeroase rude și cunoștințe, credeam că le cunosc pe toate din partea englezească a familiei. Cu siguranță, niciunul dintre ei nu arăta ca acel bărbat. Și cu siguranță Frank mi-ar fi vorbit despre orice rudă apropiată care locuia în Scoția. Nu doar că mi-ar fi vorbit, ci ar fi insistat să o vizităm, înarmați cu obișnuita colecție genealogică de diagrame și notițe, în căutarea oricărui amănunt al istoriei de familie în legătură cu faimosul Jack Randall cel Negru. 49
- Page 2 and 3: 2 DIANA GABALDON Seria OUTLANDER Vo
- Page 4 and 5: În fiecare zi dispar oameni. Într
- Page 6 and 7: să păstrezi o dispoziție de roma
- Page 8 and 9: armată. O alegere excelentă pentr
- Page 10 and 11: de revistă, să sap latrine, să f
- Page 12 and 13: — Asta e doar părerea ta, fata m
- Page 14 and 15: mulțime până la bar și înapoi
- Page 16 and 17: — Încearcă să te întorci îna
- Page 18 and 19: epeziciune înainte ca parfumul să
- Page 20 and 21: Frank a dat din cap zâmbind și pl
- Page 22 and 23: — Ar fi greu să citești în pat
- Page 24 and 25: 24 Bubuitul tunetului s-a repezit
- Page 26 and 27: Singura obiecție pe care o aveam
- Page 28 and 29: ciuf de păr negru lucios, stătea
- Page 30 and 31: — Mmm, am spus, așezând ceașca
- Page 32 and 33: A zâmbit deodată, un surâs neobi
- Page 34 and 35: — De ce nu veniți în birou să
- Page 36 and 37: el, dând din cap întristat de lip
- Page 38 and 39: 38 Era o zi frumoasă, cu frunzișu
- Page 40 and 41: vrăjitoare în sensul modern al cu
- Page 42 and 43: Conducătoarea s-a oprit deodată,
- Page 44 and 45: și dansuri vikinge în cerc, a spu
- Page 46 and 47: — Și pe urmă urcușul de aproap
- Page 50 and 51: Străinul și-a ridicat sprâncenel
- Page 52 and 53: puțin adâncă. S-a postat în fa
- Page 54 and 55: Abia mai târziu, când ne strecura
- Page 56 and 57: acești bărbați cu înfățișare
- Page 58 and 59: — Hmmm, a bombănit Dougal. E să
- Page 60 and 61: — Va fi mai sensibil câteva zile
- Page 62 and 63: — Bravo, flăcăule. Ia asta, a r
- Page 64 and 65: După o vreme am ajuns la o răscru
- Page 66 and 67: habar nu aveam, însă era destul d
- Page 68 and 69: Mi-a luat brațul, nu neapărat cu
- Page 70 and 71: — Respiră, a spus unul dintre ei
- Page 72 and 73: — Nici tu nu l-ai mai lua dacă a
- Page 74 and 75: treacă la trap pe lângă ei, căs
- Page 76 and 77: — Dar e rănit. A fost împușcat
- Page 78 and 79: argintii, acolo unde loviturile de
- Page 80 and 81: — S-a întâmplat acum aproape pa
- Page 82 and 83: — Puteam vedea pumnalul chiar sub
- Page 84 and 85: sănătos și a stat legănându-m
- Page 86 and 87: A continuat, netezind ici și colo,
- Page 88 and 89: Cu sprâncenele încă ridicate, Co
- Page 90 and 91: — Dar cum se face, Doamnă Beauch
- Page 92 and 93: 92 privirea de pe farfuria care îl
- Page 94 and 95: astfel de companie. Mi-am pus în g
- Page 96 and 97: Al lui Dougal era încă prins la s
48<br />
acestea, tonul de violență neomenească dispăruse: acesta era sunetul<br />
natural al unui conflict omenesc și m-am întors spre el.<br />
3. BĂRBATUL DIN PĂDURE<br />
Când i-am zărit, bărbații erau la o oarecare distanță. Doi sau trei,<br />
îmbrăcați în kilturi, alergând ca niște diavoli printr-o poiană nu foarte mare.<br />
În depărtare se auzea un zgomot pe care, cu o oarecare uimire, l-am<br />
identificat a fi bubuit de arme.<br />
Eram destul de convinsă că încă aveam halucinații când sunetul<br />
împușcăturilor a fost urmat de apariția a cinci sau șase bărbați îmbrăcați în<br />
vestoane stacojii și pantaloni până la genunchi, agitându-și muschetele. Am<br />
clipit nedumerită, holbându-mă la ei. Mi-am trecut mâna prin fața ochilor și<br />
am ridicat două degete. Am văzut două degete, toate la locul lor și în regulă.<br />
Vederea nu îmi fusese afectată. Am mirosit precaută aerul. Mirosul puternic<br />
vegetal al copacilor primăvara și o mireasmă subtilă de trifoi de la smocul<br />
din apropierea picioarelor mele. Nicio iluzie olfactivă.<br />
Mi-am pipăit capul. Nicio durere nicăieri. Așadar improbabil să mă fi lovit<br />
acolo. Pulsul ușor accelerat, dar constant.<br />
Deodată strigătele îndepărtate s-au amestecat cu alte sunete. S-a auzit<br />
tropot de copite și câțiva cai s-au repezit galopând spre mine, călăriți de<br />
scoțieni cu fuste, chiuind în galică. M-am ferit din calea lor cu o agilitate care<br />
îmi sugera că nu suferisem nicio vătămare fizică, făcând abstracție de starea<br />
mea mentală.<br />
Apoi am avut revelația, când unul din bărbații îmbrăcați în vestoane roșii,<br />
trântit la pământ de unul din scoțienii care galopau, a ridicat pumnul și l-a<br />
agitat teatral în urma cailor. Desigur. Un film! Am dat din cap dezamăgită de<br />
lipsa mea de perspicacitate. Turnau vreun film de epocă, asta era tot. Unul<br />
din acele Prințul-cel-frumos-în-pribegie, fără îndoială.<br />
În regulă. Indiferent de meritul artistic, echipa de filmare nu mi-ar<br />
mulțumi dacă aș introduce o notă de neautenticitate istorică în filmările lor.<br />
Am făcut stânga-mprejur în pădure, cu intenția să ocolesc poiana și să ies la<br />
șosea, unde lăsasem mașina. Plimbarea era însă mai anevoioasă decât<br />
anticipasem. Pădurea era tânără și deasă cu tufe joase care mi se agățau de<br />
haine. Trebuia să pășesc cu grijă printre puieții deșirați, desprinzându-mi<br />
poalele rochiei de mărăcini pe măsură ce înaintam.
Change language