untitled

Am dormit buștean, trezindu-mă cândva după ivirea zorilor cu o durere
de cap teribilă și fiecare mușchi contractat. Jamie avea câteva mâini de ovăz
într-un săculeț în geantă și m-a obligat să mănânc drammagh – ovăz
amestecat cu apă rece. Mi se oprea în gât, dar l-am înghițit cu noduri.
Gesturile îi erau încete și blânde, însă a vorbit foarte puțin. După micul
dejun, a strâns repede mica noastră tabără și l-a înșeuat pe Donas.
Amorțită de la șocul ultimelor evenimente, nici măcar nu am întrebat
încotro ne îndreptăm. Urcată în spatele lui pe șa, eram mulțumită să îmi
odihnesc obrazul pe spatele său lat, mișcarea calului legănându-mă într-o
stare de transă confuză.
Am coborât de pe malurile abrupte în apropiere de Loch Madoch,
înaintând prin ceața înghețată a dimineții până la hotarul unei perdele
nemișcate de cenușiu. Rațele sălbatice au început să se înalțe dintre trestii în
stoluri dezordonate, rotindu-se în zbor deasupra mlaștinilor, măcăind și
chemându-le pe cele care încă mai dormeau ascunse dedesubt. Prin
contrast, un pluton ordonat de gâște a trecut pe deasupra noastră, strigând a
jale și singurătate.
Ceața cenușie s-a ridicat la amiaza celei de-a doua zile și soarele slab a
luminat poienile pline cu iarbă galbenă și grozamă. La câțiva kilometri
depărtare de lac, am ieșit într-un drum îngust și am pornit-o spre nord- vest.
Drumul ne ridica din nou, urcându-se printre dealuri joase care treptat au
făcut loc stâncilor și piscurilor de granit. Am întâlnit câțiva călători și
prudent ne-am ascuns printre tufe de fiecare dată când am auzit copite
apropiindu-se. Vegetația a devenit o pădure de conifere. Trăgeam adânc aer
în piept, savurând parfumul puternic de rășină, deși spre apus începea să se
facă frig. Ne-am oprit pentru noapte într-o poiană micuță la o oarecare
distanță de potecă. Ne-am ghemuit împreună într-un cuib făcut dintr-o
grămadă de ace de pin și pături și am dormit îmbrățișați strâns, încălzindune
sub pătura și tartanul lui Jamie.
Cândva în timpul nopții Jamie s-a trezit și a făcut dragoste cu mine, încet
și tandru, fără să îmi spună nicio vorbă. Am privit stelele sclipind prin
dantela de ramuri întunecate de deasupra capului și am adormit din nou
simțind greutatea lui reconfortantă și caldă încă deasupra mea.
Dimineață, Jamie părea mai vesel, sau cel puțin mai liniștit, ca și cum ar fi
luat o hotărâre dificilă. Mi-a promis ceai fierbinte la cină, o idee
reconfortantă în aerul înghețat. Adormită, l-am urmat înapoi pe potecă,
scuturându-mi acele de pin și păianjenii micuți de pe fustă. Cărarea îngustă
s-a transformat într-o urmă ștearsă printre păiușii aspri ai oilor, zigzagând
în jurul bolovanilor mai mari.
476