untitled

03.01.2019 Views

S-a uitat cu mulțumire spre Donas, legat de un copac în vârful malului, coama udă strălucindu-i precum arama. — Va trebui să îl mut, a spus el gânditor. Mă îndoiesc că va veni cineva pe urmele noastre, dar nu suntem departe de Cranesmuir. Crezi că poți merge? L-am urmat în sus pe panta abruptă cu o oarecare greutate, pietre mici rostogolindu-se sub tălpile mele, ferigile și rugii de mure sălbatice prinzându-mi-se de fuste. În apropierea vârfului pantei era un zăvoi cu anini, crescuți atât de apropiați unul de celălalt, încât ramurile de jos se împleteau, formând un acoperiș verde deasupra covorului de ferigi de dedesubt. Jamie a împins crengile suficient de sus încât să îmi permită să mă strecor prin spațiul îngust, apoi a rearanjat cu grijă ferigile strivite din fața intrării. S-a dat în spate și a cercetat ascunzătoarea cu un ochi critic, dând din cap cu satisfacție. — Așa, e bine. Nimeni nu te va găsi aici. A dat să plece, apoi s-a întors. — Încearcă să dormi, dacă poți, și nu te îngrijora dacă nu revin imediat. Voi încerca să vânez ceva la întoarcere; nu avem nimic de mâncare cu noi și nu vreau să atrag atenția asupra noastră, oprindu-ne la vreo fermă. Trage tartanul deasupra capului și asigură-te că îți acoperă fustele; albul se vede de la depărtare. Mâncarea părea irelevantă; mă simțeam ca și cum niciodată nu aș mai fi vrut să mănânc. Însă somnul era altă poveste. Spatele și brațele mă mai dureau încă, arsurile sforii de pe încheieturi erau încă proaspete și îmi simțeam întregul corp dureros și rănit; însă epuizată de frică, durere și oboseală fizică, am adormit aproape imediat, mirosul puternic al ferigilor ridicându-se în jurul meu precum tămâia. M-am trezit când ceva mă strângea de picior. Speriată, am sărit drept în sus, lovindu-mă de ramurile subțiri de deasupra capului. Frunze și crenguțe au început să cadă în jurul meu și am început să îmi agit brațele frenetic, încercând să îmi descâlcesc părul din ramurile care mă împiedicau să mă mișc. Zgâriată, ciufulită și iritată, m-am strecurat afară din ascunzătoare, găsindu-l pe Jamie ghemuit în apropiere, urmărind amuzat ieșirea mea agitată. Era aproape de apus; soarele coborâse sub buza pârâiașului, lăsând canionul pietros în întuneric. O aromă de carne friptă izvora dintr-un foc mic ce ardea printre pietrele de lângă malul apei, unde doi iepuri se rumeneau pe un proțap confecționat din crengi verzi ascuțite. Jamie mi-a întins o mână pentru a mă ajuta să cobor panta. L-am refuzat orgolioasă și am coborât fără sprijin, împiedicându-mă doar o singură dată în capetele lungi ale tartanului. Amețeala de mai devreme se risipise și aveam o poftă de mâncare teribilă. 470

— După cină o să urcăm în inima pădurii, englezoaico, a spus Jamie, rupând un picior din carcasa iepurelui. Nu vreau să dorm lângă pârâu; nu pot auzi dacă se apropie cineva peste zgomotul apei. Cât timp am mâncat, niciunul din noi nu a spus prea multe. Oroarea dimineții și gândul la ce lăsasem în urmă ne înghițiseră amândurora cuvintele. Iar eu eram profund îndurerată. Pierdusem nu doar singura șansă de a afla mai multe despre motivele și scopul prezenței mele aici, dar și o prietenă. Singura mea prietenă. Adesea mă îndoisem de motivele acțiunilor lui Geilie, însă nu aveam nicio umbră de îndoială că în acea dimineață făcuse tot ce putuse pentru a-mi oferi o șansă. Focul, aproape invizibil în lumina zilei, devenea tot mai luminos acum, pe măsură ce întunericul se strecura pe malul pârâului. Priveam în flăcări, văzând pieile crocante și oasele afumate ale iepurilor în țepușele lor. O picătură de sânge dintr-un os rupt a căzut în foc, sfârâind până nu a mai rămas nimic. Deodată carnea mi s-a oprit în gât. Am pus-o jos în grabă și m-am întors într-o parte, vomitând. Fără a spune prea multe, am plecat de lângă apă și am găsit un loc confortabil la marginea unei poieni în pădure. Dealurile răsăreau în movile scunde peste tot în jurul nostru, însă Jamie alesese un loc înalt, cu vedere bună spre drumul care venea din sat. Apusul aprindea în acel moment toate culorile peisajului, scânteind pământul cu giuvaiere; un smarald strălucitor în depresiuni, un ametist frumos umbrit printre smocurile de iarbă înaltă și rubine aprinse în bobițele roșii ale scorușilor de munte care încoronau dealurile. Boabele de scoruș, o armă împotriva farmecelor. În depărtare, silueta castelului Leoch era încă vizibilă la baza lui Ben Aden. S-a stins repede pe măsură ce lumina a dispărut. Jamie a făcut un foc într-un loc ferit și ne-am așezat lângă el. Ploaia se transformase într-o burniță slabă care înnegura aerul și îmi smălțuia genele cu curcubeie când priveam în flăcări. Jamie a stat vreme îndelungată cu privirea ațintită spre foc. În cele din urmă s-a uitat la mine cu palmele sprijinite pe genunchi. — Am spus înainte că nu te voi întreba despre lucruri pe care nu mi le poți spune. Și nici acum nu îți cer asta, dar trebuie să știu, pentru siguranța ta și a mea. S-a oprit ezitând. — Claire, dacă niciodată nu ai fost sinceră cu mine, fii acum, pentru că trebuie să știu adevărul. Claire, ești vrăjitoare? Mă uitam cu gura căscată la el. — Vrăjitoare? Nu… nu pot să cred că mă întrebi asta! Credeam că glumește. Dar nu glumea. 471

S-a uitat cu mulțumire spre Donas, legat de un copac în vârful malului,<br />

coama udă strălucindu-i precum arama.<br />

— Va trebui să îl mut, a spus el gânditor. Mă îndoiesc că va veni cineva pe<br />

urmele noastre, dar nu suntem departe de Cranesmuir. Crezi că poți merge?<br />

L-am urmat în sus pe panta abruptă cu o oarecare greutate, pietre mici<br />

rostogolindu-se sub tălpile mele, ferigile și rugii de mure sălbatice<br />

prinzându-mi-se de fuste. În apropierea vârfului pantei era un zăvoi cu<br />

anini, crescuți atât de apropiați unul de celălalt, încât ramurile de jos se<br />

împleteau, formând un acoperiș verde deasupra covorului de ferigi de<br />

dedesubt. Jamie a împins crengile suficient de sus încât să îmi permită să mă<br />

strecor prin spațiul îngust, apoi a rearanjat cu grijă ferigile strivite din fața<br />

intrării. S-a dat în spate și a cercetat ascunzătoarea cu un ochi critic, dând<br />

din cap cu satisfacție.<br />

— Așa, e bine. Nimeni nu te va găsi aici.<br />

A dat să plece, apoi s-a întors.<br />

— Încearcă să dormi, dacă poți, și nu te îngrijora dacă nu revin imediat.<br />

Voi încerca să vânez ceva la întoarcere; nu avem nimic de mâncare cu noi și<br />

nu vreau să atrag atenția asupra noastră, oprindu-ne la vreo fermă. Trage<br />

tartanul deasupra capului și asigură-te că îți acoperă fustele; albul se vede<br />

de la depărtare.<br />

Mâncarea părea irelevantă; mă simțeam ca și cum niciodată nu aș mai fi<br />

vrut să mănânc. Însă somnul era altă poveste. Spatele și brațele mă mai<br />

dureau încă, arsurile sforii de pe încheieturi erau încă proaspete și îmi<br />

simțeam întregul corp dureros și rănit; însă epuizată de frică, durere și<br />

oboseală fizică, am adormit aproape imediat, mirosul puternic al ferigilor<br />

ridicându-se în jurul meu precum tămâia.<br />

M-am trezit când ceva mă strângea de picior. Speriată, am sărit drept în<br />

sus, lovindu-mă de ramurile subțiri de deasupra capului. Frunze și crenguțe<br />

au început să cadă în jurul meu și am început să îmi agit brațele frenetic,<br />

încercând să îmi descâlcesc părul din ramurile care mă împiedicau să mă<br />

mișc. Zgâriată, ciufulită și iritată, m-am strecurat afară din ascunzătoare,<br />

găsindu-l pe Jamie ghemuit în apropiere, urmărind amuzat ieșirea mea<br />

agitată. Era aproape de apus; soarele coborâse sub buza pârâiașului, lăsând<br />

canionul pietros în întuneric. O aromă de carne friptă izvora dintr-un foc mic<br />

ce ardea printre pietrele de lângă malul apei, unde doi iepuri se rumeneau<br />

pe un proțap confecționat din crengi verzi ascuțite.<br />

Jamie mi-a întins o mână pentru a mă ajuta să cobor panta. L-am refuzat<br />

orgolioasă și am coborât fără sprijin, împiedicându-mă doar o singură dată<br />

în capetele lungi ale tartanului. Amețeala de mai devreme se risipise și<br />

aveam o poftă de mâncare teribilă.<br />

470

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!