untitled
S-a uitat cu mulțumire spre Donas, legat de un copac în vârful malului, coama udă strălucindu-i precum arama. — Va trebui să îl mut, a spus el gânditor. Mă îndoiesc că va veni cineva pe urmele noastre, dar nu suntem departe de Cranesmuir. Crezi că poți merge? L-am urmat în sus pe panta abruptă cu o oarecare greutate, pietre mici rostogolindu-se sub tălpile mele, ferigile și rugii de mure sălbatice prinzându-mi-se de fuste. În apropierea vârfului pantei era un zăvoi cu anini, crescuți atât de apropiați unul de celălalt, încât ramurile de jos se împleteau, formând un acoperiș verde deasupra covorului de ferigi de dedesubt. Jamie a împins crengile suficient de sus încât să îmi permită să mă strecor prin spațiul îngust, apoi a rearanjat cu grijă ferigile strivite din fața intrării. S-a dat în spate și a cercetat ascunzătoarea cu un ochi critic, dând din cap cu satisfacție. — Așa, e bine. Nimeni nu te va găsi aici. A dat să plece, apoi s-a întors. — Încearcă să dormi, dacă poți, și nu te îngrijora dacă nu revin imediat. Voi încerca să vânez ceva la întoarcere; nu avem nimic de mâncare cu noi și nu vreau să atrag atenția asupra noastră, oprindu-ne la vreo fermă. Trage tartanul deasupra capului și asigură-te că îți acoperă fustele; albul se vede de la depărtare. Mâncarea părea irelevantă; mă simțeam ca și cum niciodată nu aș mai fi vrut să mănânc. Însă somnul era altă poveste. Spatele și brațele mă mai dureau încă, arsurile sforii de pe încheieturi erau încă proaspete și îmi simțeam întregul corp dureros și rănit; însă epuizată de frică, durere și oboseală fizică, am adormit aproape imediat, mirosul puternic al ferigilor ridicându-se în jurul meu precum tămâia. M-am trezit când ceva mă strângea de picior. Speriată, am sărit drept în sus, lovindu-mă de ramurile subțiri de deasupra capului. Frunze și crenguțe au început să cadă în jurul meu și am început să îmi agit brațele frenetic, încercând să îmi descâlcesc părul din ramurile care mă împiedicau să mă mișc. Zgâriată, ciufulită și iritată, m-am strecurat afară din ascunzătoare, găsindu-l pe Jamie ghemuit în apropiere, urmărind amuzat ieșirea mea agitată. Era aproape de apus; soarele coborâse sub buza pârâiașului, lăsând canionul pietros în întuneric. O aromă de carne friptă izvora dintr-un foc mic ce ardea printre pietrele de lângă malul apei, unde doi iepuri se rumeneau pe un proțap confecționat din crengi verzi ascuțite. Jamie mi-a întins o mână pentru a mă ajuta să cobor panta. L-am refuzat orgolioasă și am coborât fără sprijin, împiedicându-mă doar o singură dată în capetele lungi ale tartanului. Amețeala de mai devreme se risipise și aveam o poftă de mâncare teribilă. 470
— După cină o să urcăm în inima pădurii, englezoaico, a spus Jamie, rupând un picior din carcasa iepurelui. Nu vreau să dorm lângă pârâu; nu pot auzi dacă se apropie cineva peste zgomotul apei. Cât timp am mâncat, niciunul din noi nu a spus prea multe. Oroarea dimineții și gândul la ce lăsasem în urmă ne înghițiseră amândurora cuvintele. Iar eu eram profund îndurerată. Pierdusem nu doar singura șansă de a afla mai multe despre motivele și scopul prezenței mele aici, dar și o prietenă. Singura mea prietenă. Adesea mă îndoisem de motivele acțiunilor lui Geilie, însă nu aveam nicio umbră de îndoială că în acea dimineață făcuse tot ce putuse pentru a-mi oferi o șansă. Focul, aproape invizibil în lumina zilei, devenea tot mai luminos acum, pe măsură ce întunericul se strecura pe malul pârâului. Priveam în flăcări, văzând pieile crocante și oasele afumate ale iepurilor în țepușele lor. O picătură de sânge dintr-un os rupt a căzut în foc, sfârâind până nu a mai rămas nimic. Deodată carnea mi s-a oprit în gât. Am pus-o jos în grabă și m-am întors într-o parte, vomitând. Fără a spune prea multe, am plecat de lângă apă și am găsit un loc confortabil la marginea unei poieni în pădure. Dealurile răsăreau în movile scunde peste tot în jurul nostru, însă Jamie alesese un loc înalt, cu vedere bună spre drumul care venea din sat. Apusul aprindea în acel moment toate culorile peisajului, scânteind pământul cu giuvaiere; un smarald strălucitor în depresiuni, un ametist frumos umbrit printre smocurile de iarbă înaltă și rubine aprinse în bobițele roșii ale scorușilor de munte care încoronau dealurile. Boabele de scoruș, o armă împotriva farmecelor. În depărtare, silueta castelului Leoch era încă vizibilă la baza lui Ben Aden. S-a stins repede pe măsură ce lumina a dispărut. Jamie a făcut un foc într-un loc ferit și ne-am așezat lângă el. Ploaia se transformase într-o burniță slabă care înnegura aerul și îmi smălțuia genele cu curcubeie când priveam în flăcări. Jamie a stat vreme îndelungată cu privirea ațintită spre foc. În cele din urmă s-a uitat la mine cu palmele sprijinite pe genunchi. — Am spus înainte că nu te voi întreba despre lucruri pe care nu mi le poți spune. Și nici acum nu îți cer asta, dar trebuie să știu, pentru siguranța ta și a mea. S-a oprit ezitând. — Claire, dacă niciodată nu ai fost sinceră cu mine, fii acum, pentru că trebuie să știu adevărul. Claire, ești vrăjitoare? Mă uitam cu gura căscată la el. — Vrăjitoare? Nu… nu pot să cred că mă întrebi asta! Credeam că glumește. Dar nu glumea. 471
- Page 420 and 421: menghină, apăsându-mi dureros oa
- Page 422 and 423: Capul roșcovan s-a aplecat pentru
- Page 424 and 425: diametru de mai puțin de un metru.
- Page 426 and 427: Din spatele meu s-a auzit un țipă
- Page 428 and 429: — Și altele… păi, vocea lui s
- Page 430 and 431: Ducele era încântat. L-a bătut u
- Page 432 and 433: — După cum se vede, nu-l pupi pe
- Page 434 and 435: a-și lua avânt. Un fum aromat a
- Page 436 and 437: Ce s-ar fi întâmplat, mă întreb
- Page 438 and 439: lespezile de piatră, arcuindu-și
- Page 440 and 441: — Femeia aceea e cunoscută drept
- Page 442 and 443: 442 Împingând ușa, am văzut-o p
- Page 444 and 445: — Nu foarte mult, a răspuns ea.
- Page 446 and 447: — Oricine observă cum se uită f
- Page 448 and 449: — A fost nițel riscant să îl u
- Page 450 and 451: 450 — Ah, da. O inimă mare, plin
- Page 452 and 453: — Aducem dovada că acuzatele au
- Page 454 and 455: — Vătafule! a spus el. S-a înto
- Page 456 and 457: 456 — Ce porcărie fără sens! a
- Page 458 and 459: era chiar prințul fermecător din
- Page 460 and 461: A privit în jur, sceptic. Un adăp
- Page 462 and 463: — Deci eu am de ales între a fi
- Page 464 and 465: Și alte asemenea epitete au încep
- Page 466 and 467: mulțimea, însă știam că trebui
- Page 468 and 469: care Arthur Duncan o aflase în cea
- Page 472 and 473: M-a apucat de umeri și m-a strâns
- Page 474 and 475: — Jamie, am spus, simțindu-mi in
- Page 476 and 477: Am dormit buștean, trezindu-mă c
- Page 478 and 479: — Nu… nu știu nimic despre ea.
- Page 480 and 481: Buzele îmi erau prea amorțite să
- Page 482 and 483: — Da, a spus încet, atât de în
- Page 484 and 485: Am râs, puțin tremurat. — Nici
- Page 486 and 487: 486 • PARTEA A CINCEA • LALLYBR
- Page 488 and 489: Apropiindu-ne astfel de subiectul u
- Page 490 and 491: până la genunchi cu praf roșiati
- Page 492 and 493: Vorbea cu o voce relaxată pentru a
- Page 494 and 495: Asemănarea dintre ei era puternic
- Page 496 and 497: nu-i strângi de ouă. Acum, mă as
- Page 498 and 499: case din depărtare. Privindu-l pe
- Page 500 and 501: — Nu am încercat dintele-draculu
- Page 502 and 503: — Soția mea, a spus el, puțin r
- Page 504 and 505: Stătuse până acum aplecat în fo
- Page 506 and 507: 506 urma noastră, l-am văzut pe J
- Page 508 and 509: de capabilă ca și fratele ei să
- Page 510 and 511: Degetul a bătut deasupra fazanului
- Page 512 and 513: — „Jamie”, mi-am zis, „chia
- Page 514 and 515: 514 Am întins brațul și l-am tra
- Page 516 and 517: Era o zi frumoasă și însorită d
- Page 518 and 519: privire aprigă și lui Tibby i-a s
S-a uitat cu mulțumire spre Donas, legat de un copac în vârful malului,<br />
coama udă strălucindu-i precum arama.<br />
— Va trebui să îl mut, a spus el gânditor. Mă îndoiesc că va veni cineva pe<br />
urmele noastre, dar nu suntem departe de Cranesmuir. Crezi că poți merge?<br />
L-am urmat în sus pe panta abruptă cu o oarecare greutate, pietre mici<br />
rostogolindu-se sub tălpile mele, ferigile și rugii de mure sălbatice<br />
prinzându-mi-se de fuste. În apropierea vârfului pantei era un zăvoi cu<br />
anini, crescuți atât de apropiați unul de celălalt, încât ramurile de jos se<br />
împleteau, formând un acoperiș verde deasupra covorului de ferigi de<br />
dedesubt. Jamie a împins crengile suficient de sus încât să îmi permită să mă<br />
strecor prin spațiul îngust, apoi a rearanjat cu grijă ferigile strivite din fața<br />
intrării. S-a dat în spate și a cercetat ascunzătoarea cu un ochi critic, dând<br />
din cap cu satisfacție.<br />
— Așa, e bine. Nimeni nu te va găsi aici.<br />
A dat să plece, apoi s-a întors.<br />
— Încearcă să dormi, dacă poți, și nu te îngrijora dacă nu revin imediat.<br />
Voi încerca să vânez ceva la întoarcere; nu avem nimic de mâncare cu noi și<br />
nu vreau să atrag atenția asupra noastră, oprindu-ne la vreo fermă. Trage<br />
tartanul deasupra capului și asigură-te că îți acoperă fustele; albul se vede<br />
de la depărtare.<br />
Mâncarea părea irelevantă; mă simțeam ca și cum niciodată nu aș mai fi<br />
vrut să mănânc. Însă somnul era altă poveste. Spatele și brațele mă mai<br />
dureau încă, arsurile sforii de pe încheieturi erau încă proaspete și îmi<br />
simțeam întregul corp dureros și rănit; însă epuizată de frică, durere și<br />
oboseală fizică, am adormit aproape imediat, mirosul puternic al ferigilor<br />
ridicându-se în jurul meu precum tămâia.<br />
M-am trezit când ceva mă strângea de picior. Speriată, am sărit drept în<br />
sus, lovindu-mă de ramurile subțiri de deasupra capului. Frunze și crenguțe<br />
au început să cadă în jurul meu și am început să îmi agit brațele frenetic,<br />
încercând să îmi descâlcesc părul din ramurile care mă împiedicau să mă<br />
mișc. Zgâriată, ciufulită și iritată, m-am strecurat afară din ascunzătoare,<br />
găsindu-l pe Jamie ghemuit în apropiere, urmărind amuzat ieșirea mea<br />
agitată. Era aproape de apus; soarele coborâse sub buza pârâiașului, lăsând<br />
canionul pietros în întuneric. O aromă de carne friptă izvora dintr-un foc mic<br />
ce ardea printre pietrele de lângă malul apei, unde doi iepuri se rumeneau<br />
pe un proțap confecționat din crengi verzi ascuțite.<br />
Jamie mi-a întins o mână pentru a mă ajuta să cobor panta. L-am refuzat<br />
orgolioasă și am coborât fără sprijin, împiedicându-mă doar o singură dată<br />
în capetele lungi ale tartanului. Amețeala de mai devreme se risipise și<br />
aveam o poftă de mâncare teribilă.<br />
470