untitled

Trebuie să îmi fi pierdut cunoștința câteva clipe sau doar mi s-a părut
fiind atât de copleșită de sentimentul de ușurare. Brațul lui Jamie era strâns
în jurul mijlocului meu, ținându-mă în picioare, iar eșarfa lui din tartan
fusese aruncată peste mine, ascunzându-mă în cele din urmă de privirile
sătenilor. În jurul meu se auzea o cacofonie de voci, însă nu mai era veselia
însetată de sânge și isterică a gloatei.
Vocea lui Mutt – sau o fi fost a lui Jeff – a răzbătut prin confuzia de glasuri.
— Cine ești dumneata? Cum îndrăznești să intervii în investigațiile Curții?
Simțeam, mai degrabă decât vedeam, mulțimea împingând înainte. Jamie
era voinic și era înarmat, însă era singur. M-am lipit de el sub faldurile
tartanului. Brațul drept i s-a strâns în jurul meu, însă mâna stângă a coborât
spre teaca de la coapsă. Tăișul albastru-argintiu a șuierat când a ieșit pe
jumătate din înveliș și cei din primele rânduri ale gloatei s-au oprit deodată.
Judecătorii erau croiți dintr-o stofă mai dură. Trăgând cu ochiul din
ascunzătoarea mea, îl vedeam pe Jeff străpungându-l pe Jamie cu privirea.
Mutt părea mai degrabă amuzat decât deranjat de această intruziune
neașteptată.
— Cum îndrăznești să ridici armele împotriva justiției lui Dumnezeu? a
răcnit judecătorul bondoc și micuț.
Jamie a tras cu totul sabia, ca un fulger de oțel, și a aruncat-o cu vârful
înainte în pământ, plăselele vibrând de forța cu care s-a împlântat.
— Am scos-o în apărarea acestei femei, a spus el. Și dacă vreunul de aici
ar avea ceva împotriva acestor două femei, ar răspunde mai întâi în fața
mea, apoi în fața lui Dumnezeu, în ordinea asta.
Judecătorul a clipit de câteva ori, parcă incapabil să înțeleagă așa ceva,
apoi s-a lansat încă o dată la atac.
— Nu ai ce căuta în buna funcționare a acestei Curți, domnule! Îți cer să
predai pe dată martorul. Comportamentul dumitale va fi sancționat pe loc!
Jamie i-a măsurat pe judecători cu o privire rece. Îi simțeam inima bătând
cu putere sub obrazul meu în timp ce mă agățam de el, însă brațele îi erau
tari ca oțelul, unul odihnindu-se pe mânerul sabiei și celălalt pe jungherul de
la brâu.
— Cât despre asta, domnule, am jurat în fața altarului lui Dumnezeu să o
apăr pe această femeie. Și dacă dumneata îmi spui că socotești propria
dumitale autoritate a fi mai presus decât cea a lui Dumnezeu, atunci eu
trebuie să te informez că nu sunt de aceeași părere.
Tăcerea care a urmat acestei replici a fost întreruptă de un chicot jenat,
replicat ici și colo de un râs nervos. Deși simpatia mulțimii nu trecuse de
partea noastră, avântul care ne conducea spre dezastru fusese domolit.
Jamie m-a întors cu o mână pe umăr. Nu mă simțeam capabilă să înfrunt
465