untitled

Și alte asemenea epitete au început să se audă printre jignirile generale
îndreptate spre mine și Geilie.
— Luați-l și pe el! Ardeți-i! Ardeți-i pe toți!
Isteria mulțimii, temporar atenuată de accidentul vătafului, atinsese din
nou punctul de fierbere.
Încetinit de trupurile ajutoarelor vătafului care se agățau de el, Jamie a
fost nevoit să se oprească. Cu câte un bărbat agățat de fiecare braț, s-a zbătut
să își ducă mâna la centură. Crezând să vrea să apuce vreun pumnal, unul
dintre bărbați i-a tras cu putere un pumn în stomac.
Jamie s-a aplecat nițel de spate, apoi s-a ridicat, aplicându-i o lovitură
năprasnică peste nas celui care îl atacase. Cu un braț temporar eliberat, a
ignorat strânsoarea frenetică a celuilalt. Și-a băgat mâna în geantă, a ridicat
brațul și a aruncat. Am auzit strigătul lui în vreme ce obiectul îi zbura din
mână.
— Claire! Stai nemișcată!
Nici nu prea aveam unde să mă duc, am gândit amețită. Ceva difuz și
întunecat s-a îndreptat direct spre ochii mei, și am dat să îmi aplec clipind
capul pe spate, însă m-am oprit la timp. Obiectul m-a lovit peste obraji cu o
usturime zdrăngănitoare și mărgelele negre s-au revărsat peste umerii mei
când mătăniile din ambră neagră aruncate ca un lasou au căzut cuminți în
jurul gâtului meu. De fapt, nu chiar cuminți; șiragul s-a prins în urechea mea
dreaptă. Mi-am scuturat capul, cu ochii în lacrimi de la lovitură și cercul de
mărgele s-a așezat la loc, crucifixul legănându-se vesel între sânii mei goi.
Chipurile din primul rând priveau mătăniile cu un soi de amuzament
oripilat. Tăcerea lor subită i-a uluit și pe cei din spate și mugetul urletelor
clocotinde s-a stins. Vocea lui Jamie, de obicei blândă, chiar și atunci când
era furios, a răsunat în tăcere. Acum însă nu era nici urmă de blândețe în
vocea lui.
— Taie-i sfoara!
Bărbații care îl ținuseră de mâini îi dăduseră drumul și valurile mulțimii
s-au dat la o parte din calea lui când a pășit în față. Vătaful l-a privit
apropiindu-se, stând nemișcat, cu gura larg deschisă.
— Am spus taie-i sfoara! Acum.
MacRae, scos din transă de viziunea apocaliptică a morții cu părul roșu
năpustindu-se asupra lui, s-a înfiorat și a început să bâjbâie febril după
jungher. Sfoara, împletită strâns, s-a rupt cu un pocnet care a vibrat în mine,
și brațele mi-au căzut ca niște pari lipsiți de viață, dureroase de la tensiunea
eliberată. M-am legănat pe picioare și aș fi căzut, însă un braț familiar și
puternic m-a prins de cot și m-a tras în sus. Apoi obrazul îmi era lipit de
pieptul lui Jamie și nimic nu a mai contat.
464