untitled

A privit în jur, sceptic. Un adăpost înghesuit, lipit de han, folosit în general
pentru depozitarea obiectelor fără un rost anume sau pentru provizii de
rezervă, era întunecat și rece, dar mult mai bun decât groapa hoților.
Ușa de la adăpost s-a deschis, lăsând să se vadă silueta hangiului, privind
în bezna din spatele cercului palid de lumină al flăcării de la lumânare.
Domnul Gowan s-a ridicat să plece, însă l-am prins de mâneca vestonului.
Trebuia să aflu un lucru.
— Domnule Gowan, Colum te-a trimis să mă ajuți?
A ezitat cu răspunsul, dar în limitele profesiunii sale, Ned Gowan era de o
onestitate ireproșabilă.
— Nu, a răspuns el sincer.
O expresie aproape jenată a pus stăpânire pe trăsăturile sale bătute de
vreme și a adăugat:
— Am venit… din proprie inițiativă.
Și-a turtit pălăria pe cap și s-a întors spre ușă, urându-mi scurt „noapte
bună” înainte de a dispărea în lumina care năvălea dinspre han.
Nu se făcuseră multe pregătiri pentru găzduirea mea, însă o carafă mică
de vin și un codru de pâine – curat, de data aceasta – stăteau pe unul din
butoaiele mari și o pătură veche era împăturită pe podea lângă el.
M-am înfășurat cu pătura și m-am așezat pe unul din butoaiele mai mici
pentru a mânca, adâncită în gânduri în vreme ce îmi luam cina frugală.
Așadar Colum nu trimisese avocatul. Dar măcar știa oare că domnul
Gowan intenționa să vină? Cel mai probabil stăpânul clanului le interzisese
tuturor să vină în sat, de teamă să nu fie implicat în vânătoarea de vrăjitoare.
Valurile de teamă și isterie care bântuiau satul erau palpabile; le simțeam
lovindu-se de pereții șubrezi ai adăpostului meu.
O rafală de voci gălăgioase din taverna din apropiere mi-a distras
gândurile. Poate că se pregăteau pentru priveghi. Dar la hotarul morții, chiar
și un ceas în plus e un motiv de mulțumire. M-am înfășurat cu pătura, mi-am
tras-o peste cap pentru a ține la distanță zgomotele din han și am încercat
din răsputeri să nu simt nimic decât recunoștință.
•
După o noapte deosebit de agitată, am fost trezită la puțin timp după
ivirea zorilor și împinsă până în piață, deși judecătorii nu și-au făcut apariția
decât peste o oră.
Binedispuși, grași și cu burțile pline de micul dejun, judecătorii s-au pus
direct pe treabă. Jeff s-a întors spre John MacRae, care își reluase postul său
în spatele acuzaților.
— Ne aflăm în incapacitatea de a stabili vinovăția doar pe baza
mărturiilor prezentate.
460