untitled

03.01.2019 Views

456 — Ce porcărie fără sens! am strigat indignată. Este cea mai ridicolă exagerare pe care mi-a fost dat să o aud vreodată! Ochiul părintelui Bain, negru și sclipind febril, s-a întors de la judecători și s-a fixat asupra mea. — Îndrăznești să negi, femeie, că ai rostit aceste vorbe spre mine? „Hai cu mine, părinte, acum, sau rana dumitale se va infecta și va putrezi.” — Poate, recunosc că am spus ceva asemănător, dar mai puțin patetic, am încuviințat. Încleștându-și falca triumfător, preotul și-a ridicat poalele sutanei. Un bandaj pătat cu sânge uscat și îmbibat cu puroi galben îi înfășură pulpa. Carnea palidă a piciorului era umflată deasupra și dedesubtul bandajului, dungile roșii prevestitoare de rău extinzându-se în sus din rana ascunsă. — Iisuse Hristoase! am spus, șocată de priveliște. Ai sângele otrăvit! Trebuie să fii îngrijit, chiar acum, altfel vei muri! Din mulțime s-a ridicat un murmur de uluire. Chiar și Mutt și Jeff păreau ușor surprinși. Părintele Bain a dat încet din cap. — Auziți? a întrebat el. Temeritatea acestei femei nu cunoaște limite. Mă blestemă cu moartea, pe mine, un om al lui Dumnezeu, înaintea judecății unui tribunal bisericesc. Murmurul agitat al mulțimii s-a amplificat. Părintele Bain a vorbit din nou, ridicându-și ușor vocea pentru a fi auzit peste zgomot. — Vă las, domnilor, să judecați cu propriile dumneavoastră simțuri și cu porunca lui Dumnezeu… „Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască!” 20 Mărturia dramatică a părintelui Bain a încheiat audierile. Probabil nimeni nu era pregătit să fie la înălțimea acelei reprezentații. Judecătorii au cerut o mică pauză și au fost aduse băuturi răcoritoare de la han. Acuzatelor nu li s- a adus nimic. M-am încordat și am tras de legăturile care mă țineau, ca să văd cât de sigure erau. Pielea curelelor a scârțâit nițel, însă nu s-a mișcat. Acesta, miam spus încercând să îmi domolesc panica, era desigur momentul în care tânărul erou trebuia să apară pe calul său, croindu-și drum prin mulțime, biciuind orășenii care îi stăteau în cale și, prinzând-o pe eroină în brațele lui puternice, o sălta în șa. Însă eroul meu neînfricat era departe într-o pădure pe undeva, îmbuibându-se cu bere în compania unui pederast cu sânge nobil și măcelărind căprioare nevinovate. Era foarte improbabil, mi-am spus scrâșnind din dinți, ca Jamie să se întoarcă la timp chiar și pentru a-mi 20 Exod 22:18 (n. tr.).

culege cenușa pentru o înmormântare decentă înainte să fie risipită în cele patru vânturi. Preocupată cu teama care creștea în mine, nu am auzit la început sunetul copitelor. Abia când murmurele slabe ale mulțimii și capetele întoarse mi-au atras atenția, am băgat de seamă bocănitul ritmic răsunând pe lespezile de piatră ale străzii principale. Murmurele de uluire au crescut în intensitate și marginile mulțimii s-au dat la o parte pentru a-i face loc călărețului, pe care încă nu îl puteam zări. În ciuda disperării mele de mai devreme, am început să simt o mică scânteie de speranță irațională. Dacă Jamie se întorsese mai devreme? Poate că avansurile ducelui fuseseră prea insistente sau căprioarele prea puține și prea departe. Orice ar fi fost, m-am chinuit să mă ridic pe vârfuri pentru a vedea chipul călărețului care se apropia. Valurile mulțimii s-au dat la o parte fără tragere de inimă în vreme ce calul, un murg solid, și-a vârât botul lung printre două rânduri de umeri. Dinaintea privirilor uimite ale tuturor celor prezenți – inclusiv ale mele – silueta suplă și bățoasă a lui Ned Gowan a descălecat vioaie. Jeff l-a măsurat cu privirea pe bărbatul uscățiv și îngrijit dinaintea lui, oarecum surprins. — Și dumneata, domnule, ești? Fără îndoială tonul său de șovăitoare curtoazie se datora pantofilor cu catarame de argint și vestonului de catifea ale musafirului – munca în slujba căpeteniei clanului MacKenzie avea avantajele ei. — Numele meu este Edward Gowan, Înălțimea Voastră, a răspuns el prompt. Avocat. Mutt și-a aplecat umerii în față și s-a răsucit nițel; scaunul pe care ședea nu avea spătar și trunchiul său prea mare simțea fără îndoială presiunea. L- am străpuns cu privirea, dorindu-i o hernie de disc. Dacă era să fiu arsă pe rug pentru deochi, mi-am spus, atunci măcar să fac ceva. — Avocat? a întrebat el cu un glas hodorogit. Și ce te aduce aici, în acest caz? Peruca sură a lui Ned Gowan s-a înclinat într-una din cele mai exacte plecăciuni ceremonioase. — Am venit să îmi ofer umilele servicii în ajutorul doamnei Fraser, Onorată Instanță, a răspuns el, o doamnă din cele mai binevoitoare, care, după cum știu pe propria mea piele, este la fel de blândă și pricepută în administrarea artelor vindecătoare precum este de competentă în aplicarea lor. Foarte bine spus, am gândit aprobator. În sfârșit o lovitură și în favoarea noastră. Privind peste piață, am văzut-o pe Geilie ridicându-și buzele într-un zâmbet pe jumătate admirativ, pe jumătate batjocoritor. Deși Ned Gowan nu 457

456<br />

— Ce porcărie fără sens! am strigat indignată. Este cea mai ridicolă<br />

exagerare pe care mi-a fost dat să o aud vreodată!<br />

Ochiul părintelui Bain, negru și sclipind febril, s-a întors de la judecători<br />

și s-a fixat asupra mea.<br />

— Îndrăznești să negi, femeie, că ai rostit aceste vorbe spre mine? „Hai cu<br />

mine, părinte, acum, sau rana dumitale se va infecta și va putrezi.”<br />

— Poate, recunosc că am spus ceva asemănător, dar mai puțin patetic, am<br />

încuviințat.<br />

Încleștându-și falca triumfător, preotul și-a ridicat poalele sutanei. Un<br />

bandaj pătat cu sânge uscat și îmbibat cu puroi galben îi înfășură pulpa.<br />

Carnea palidă a piciorului era umflată deasupra și dedesubtul bandajului,<br />

dungile roșii prevestitoare de rău extinzându-se în sus din rana ascunsă.<br />

— Iisuse Hristoase! am spus, șocată de priveliște. Ai sângele otrăvit!<br />

Trebuie să fii îngrijit, chiar acum, altfel vei muri!<br />

Din mulțime s-a ridicat un murmur de uluire. Chiar și Mutt și Jeff păreau<br />

ușor surprinși.<br />

Părintele Bain a dat încet din cap.<br />

— Auziți? a întrebat el. Temeritatea acestei femei nu cunoaște limite. Mă<br />

blestemă cu moartea, pe mine, un om al lui Dumnezeu, înaintea judecății<br />

unui tribunal bisericesc.<br />

Murmurul agitat al mulțimii s-a amplificat. Părintele Bain a vorbit din<br />

nou, ridicându-și ușor vocea pentru a fi auzit peste zgomot.<br />

— Vă las, domnilor, să judecați cu propriile dumneavoastră simțuri și cu<br />

porunca lui Dumnezeu… „Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască!” 20<br />

Mărturia dramatică a părintelui Bain a încheiat audierile. Probabil nimeni<br />

nu era pregătit să fie la înălțimea acelei reprezentații. Judecătorii au cerut o<br />

mică pauză și au fost aduse băuturi răcoritoare de la han. Acuzatelor nu li s-<br />

a adus nimic.<br />

M-am încordat și am tras de legăturile care mă țineau, ca să văd cât de<br />

sigure erau. Pielea curelelor a scârțâit nițel, însă nu s-a mișcat. Acesta, miam<br />

spus încercând să îmi domolesc panica, era desigur momentul în care<br />

tânărul erou trebuia să apară pe calul său, croindu-și drum prin mulțime,<br />

biciuind orășenii care îi stăteau în cale și, prinzând-o pe eroină în brațele lui<br />

puternice, o sălta în șa.<br />

Însă eroul meu neînfricat era departe într-o pădure pe undeva,<br />

îmbuibându-se cu bere în compania unui pederast cu sânge nobil și<br />

măcelărind căprioare nevinovate. Era foarte improbabil, mi-am spus<br />

scrâșnind din dinți, ca Jamie să se întoarcă la timp chiar și pentru a-mi<br />

20 Exod 22:18 (n. tr.).

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!