untitled

— După cum se vede, nu-l pupi pe al nimănui, a rostit ea. Nici eu. Deși,
dacă aș avea un diavol dulce și focos ca al dumitale în pat, n-aș băga mâna în
foc că nu aș ajunge să pup pe cineva în fund.
— Că tot vorbeam despre…, am început, dar Geilie se întorsese deja cu
spatele, pregătindu-se, murmurând ca pentru sine.
Verificând mai întâi că ușa era încuiată bine în urma noastră, Geilie a
traversat camera până la fereastra verticală și a scotocit într-un dulap
construit sub ramă. A scos de acolo o oală mare și adâncă și o lumânare
lungă din ceară albă, fixată într-un suport din ceramică. Apoi a scos la iveală
o pătură ponosită, pe care a întins-o pe podea pentru a ne proteja de praf și
de așchiile de lemn.
— Ce ai de gând să faci, Geilie? am întrebat, urmărind bănuitoare
pregătirile.
La prima vedere, nu credeam că se poate întâmpla ceva sinistru cu o oală,
o lumânare și o pătură, dar eram doar un magician novice, și asta cu
indulgență.
— Invoc, a spus ea, aranjând colțurile păturii, în jurul ei astfel încât să se
alinieze cu scândurile podelei.
— Pe cine invoci? am întrebat.
Sau ce.
S-a ridicat în picioare, netezindu-și părul pe spate. Fin ca al unui copil și
alunecos, ieșea din legători. Bombănind, și-a smuls agrafele din păr și l-a
lăsat să cadă într-o perdea strălucitoare și netedă de culoarea smântânii.
— Ah, fantome, spirite, viziuni. Orice ne poate fi de folos, a răspuns ea.
Începe la fel oricum, dar ierburile și cuvintele sunt diferite pentru fiecare
lucru. Noi acum avem nevoie de o viziune, pentru a vedea cine ți-a descântat
de rău. Apoi putem întoarce descântecul.
— Ă-ă… știu și eu…
Nu eram răzbunătoare, însă eram curioasă – pe de o parte să văd cum
arăta un ritual de invocare și să aflu cine îmi făcuse descântecul. Așezând
oala în mijlocul păturii, a turnat în ea apă dintr-o carafă, explicându-mi:
— Poți folosi orice vas suficient de larg încât să aibă suprafața de reflexie
bună, deși grimoarul spune să folosești un bazin de argint. Chiar și o baltă
sau heleșteu este bun pentru anumite invocări, deși trebuie să fie izolate. Ai
nevoie de pace și de liniște ca să faci asta.
A trecut repede de la o fereastră la alta, trăgând perdelele grele până
când în cameră s-a făcut întuneric. Abia puteam distinge silueta suplă a lui
Geilie plutind prin încăpere până a aprins lumânarea. Flacăra tremurătoare
i-a luminat chipul în timp ce ducea lumânarea spre pătură, aruncând umbre
complicate sub nasul impertinent și bărbia ascuțită.
432