untitled

03.01.2019 Views

— Față în față. Așa e bine. Hohotele de râs mi se stingeau în sânge, înlocuite de altceva, la fel de puternic. I-am atins buzele cu limba, în timp ce mâinile îmi erau ocupate mai jos. — Fețele nu sunt părțile esențiale. Dar înveți. • A doua zi, eram în cabinet, ascultând răbdătoare o doamnă în vârstă venită din sat, o rudă îndepărtată a bucătarului care făcea supele, care îmi povestea în detaliu despre o criză morbidă de roșu în gât a nurorii ei, care teoretic avea ceva de a face cu amigdalita de care suferea ea acum, deși eu nu reușeam să văd legătura. O umbră s-a așternut peste pragul ușii, întrerupând pomelnicul lung de simptome al bătrânei doamne. Mi-am ridicat privirea, surprinsă, și l-am văzut pe Jamie năvălind înăuntru, urmat de Alec cel Bătrân, amândoi bărbații părând îngrijorați și agitați. Fără prea multă ceremonie, Jamie mi-a smuls spatula improvizată dintre degete și m-a ridicat în picioare, strângându-mi ambele palme între ale lui. — Ce…, am început, dar am fost întreruptă de Alec, privind peste umărul lui Jamie la palmele mele, desfăcute acum spre el. — Da, este foarte bine, dar brațele? Are brațe bune? — Privește. Jamie mi-a apucat una din mâini și mi-a întins brațul, punându-l lângă al lui. — Hmmm, a spus Alec, examinându-l gânditor, ar merge. Da, ar putea. — Ați putea să îmi spuneți și mie ce credeți că faceți? am întrebat, însă înainte de a apuca să termin, eram trasă pe scări în jos între cei doi bărbați, lăsându-mi bătrâna pacientă cu gura căscată de uluire. Câteva momente mai târziu, măsurăm cu priviri sceptice posteriorul lat, strălucitor și cafeniu al unui cal, aflat undeva la cincisprezece centimetri înaintea ochilor mei. Misterul fusese elucidat în drum spre grajduri, Jamie explicându-mi și Alec cel Bătrân completându-l cu observații, înjurături și interjecții. Losgann, o iapă bună de prăsilă și o membră de vază a grajdurilor lui Colum, avea probleme. Asta puteam să văd și eu: iapa stătea întinsă pe o parte și din când în când coastele strălucitoare se ridicau și corpul enorm părea să tremure. Aplecată în genunchi la fundul iepei, vedeam buzele vaginului căscându-se ușor cu fiecare contracție, însă nimic altceva nu se întâmpla; nu se zărea nicio copită micuță, niciun botic delicat și umed nu se ivea în deschizătură. Iapa, aflată într-un stadiu avansat de gestație, avea probabil mânzul întors pe o parte sau invers. Alec credea că mânzul era pe o parte, Jamie credea că e invers și s-au oprit o clipă să se contrazică până 418

când i-am întrerupt întrebându-i ce voiau de la mine, indiferent de poziția mânzului. Jamie m-a privit de parcă aș fi fost proastă. — Păi, să întorci mânzul, firește, a răspuns el, răbdător. Întoarce-i picioarele din față astfel încât să poată ieși. — Ah, asta e tot? Am privit calul. Losgann, al cărei nume elegant însemna de fapt „Broască”, avea oase delicate pentru un cal, însă era foarte solidă. — Ă-ă, adică să bag mâna înăuntru? Am aruncat o privire furișă spre mână. Probabil ar intra – deschizătura era suficient de largă – dar pe urmă? Mâinile ambilor bărbați erau evident prea mari pentru asta. Iar Roderick, băiatul de grajd care de obicei avea această sarcină în asemenea situații delicate, avea brațul drept imobilizat cu o atelă și o orteză făcute de mine, după ce și-l rupsese cu două zile în urmă. Willie, celălalt băiat de grajd, fugise să îl aducă pe Roderick, așa bolnav cum era, pentru sfaturi și suport moral. Chiar în acest moment crucial și-a făcut apariția, îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni ponosiți, pieptul sfrijit strălucind albicios în lumina palidă a grajdului. — E muncă grea, a spus el neîncrezător, văzând ce se întâmplă și înțelegând că urma să îl înlocuiesc. Complicată, înțelegi? Are o șmecherie, dar e nevoie și de o țâră de putere. — Nu-ți face griji, a spus Jamie încrezător. Claire e de departe mai puternică decât bietul de tine. Tu trebuie doar să îi spui ce să simtă și ce să facă și ea o să-l întoarcă cât ai zice pește. Apreciam votul de încredere, însă nu mă simțeam atât de stăpână pe mine. Spunându-mi în gând cu fermitate că nu avea cum să fie mai rău decât să asist la o operație abdominală, m-am retras într-o boxă pentru a-mi schimba rochia cu o pereche de pantaloni și o cămașă aspră din pânză de sac și mi-am spălat mâna și brațul până la umăr cu săpun gras de seu. — Păi, să purcedem, am mormăit în barbă și mi-am strecurat brațul înăuntru. Era foarte puțin spațiu de manevră și la început nu mi-am dat seama ce ating. Am închis ochii pentru a mă concentra mai bine și am pipăit precaut. Erau porțiuni line și porțiuni mai proeminente. Părțile netede trebuie să fie corpul, iar proeminențele – picioarele sau capul. Eu voiam picioarele – mai precis picioarele din față. Treptat am început să mă obișnuiesc cu atingerea și cu nevoia de a rămâne aproape nemișcată când începeau contracțiile; mușchii uterului, uluitor de puternici, se strângeau în jurul brațului meu ca o 419

când i-am întrerupt întrebându-i ce voiau de la mine, indiferent de poziția<br />

mânzului.<br />

Jamie m-a privit de parcă aș fi fost proastă.<br />

— Păi, să întorci mânzul, firește, a răspuns el, răbdător. Întoarce-i<br />

picioarele din față astfel încât să poată ieși.<br />

— Ah, asta e tot?<br />

Am privit calul.<br />

Losgann, al cărei nume elegant însemna de fapt „Broască”, avea oase<br />

delicate pentru un cal, însă era foarte solidă.<br />

— Ă-ă, adică să bag mâna înăuntru?<br />

Am aruncat o privire furișă spre mână. Probabil ar intra – deschizătura<br />

era suficient de largă – dar pe urmă?<br />

Mâinile ambilor bărbați erau evident prea mari pentru asta. Iar Roderick,<br />

băiatul de grajd care de obicei avea această sarcină în asemenea situații<br />

delicate, avea brațul drept imobilizat cu o atelă și o orteză făcute de mine,<br />

după ce și-l rupsese cu două zile în urmă. Willie, celălalt băiat de grajd,<br />

fugise să îl aducă pe Roderick, așa bolnav cum era, pentru sfaturi și suport<br />

moral. Chiar în acest moment crucial și-a făcut apariția, îmbrăcat doar într-o<br />

pereche de pantaloni ponosiți, pieptul sfrijit strălucind albicios în lumina<br />

palidă a grajdului.<br />

— E muncă grea, a spus el neîncrezător, văzând ce se întâmplă și<br />

înțelegând că urma să îl înlocuiesc. Complicată, înțelegi? Are o șmecherie,<br />

dar e nevoie și de o țâră de putere.<br />

— Nu-ți face griji, a spus Jamie încrezător. Claire e de departe mai<br />

puternică decât bietul de tine. Tu trebuie doar să îi spui ce să simtă și ce să<br />

facă și ea o să-l întoarcă cât ai zice pește.<br />

Apreciam votul de încredere, însă nu mă simțeam atât de stăpână pe<br />

mine. Spunându-mi în gând cu fermitate că nu avea cum să fie mai rău decât<br />

să asist la o operație abdominală, m-am retras într-o boxă pentru a-mi<br />

schimba rochia cu o pereche de pantaloni și o cămașă aspră din pânză de sac<br />

și mi-am spălat mâna și brațul până la umăr cu săpun gras de seu.<br />

— Păi, să purcedem, am mormăit în barbă și mi-am strecurat brațul<br />

înăuntru.<br />

Era foarte puțin spațiu de manevră și la început nu mi-am dat seama ce<br />

ating. Am închis ochii pentru a mă concentra mai bine și am pipăit precaut.<br />

Erau porțiuni line și porțiuni mai proeminente. Părțile netede trebuie să fie<br />

corpul, iar proeminențele – picioarele sau capul. Eu voiam picioarele – mai<br />

precis picioarele din față. Treptat am început să mă obișnuiesc cu atingerea<br />

și cu nevoia de a rămâne aproape nemișcată când începeau contracțiile;<br />

mușchii uterului, uluitor de puternici, se strângeau în jurul brațului meu ca o<br />

419

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!