untitled

— Nu. Ellen.
A început să zâmbească și mai larg văzându-mi chipul.
— Ca să îl împiedice să îi taie gâtul lui Brian, când se pregătea s-o facă.
Dacă aș fi în locul dumitale, nu i-aș aminti întâmplarea lui Dougal.
— Nu, cred că aș face bine să îmi țin gura.
Din fericire, planul funcționase și Ellen era însărcinată în luna a cincea
când i-a descoperit Dougal.
— A fost mare tam-tam și o serie de scrisori foarte dure schimbate între
Leoch și Beauly, dar în cele din urmă au ajuns la o înțelegere și Ellen și Brian
s-au mutat la Lallybroch cu o săptămână înainte ca primul lor copil să vină
pe lume.
S-au căsătorit în curtea din fața casei, a adăugat el, amintindu-și acest
detaliu, ca să o poată trece pragul casei pentru prima dată ca mireasă. Pe
urmă Brian a povestit că a fost cât pe ce să se rupă, când a ridicat-o.
— Vorbești de parcă i-ai fi cunoscut destul de bine, am spus.
Terminând masajul, mi-am șters palmele unsuroase cu un prosop.
— Ah, doar puțin, a spus Alec, amețit de căldură.
Pleoapa îi cădea peste ochi, iar ridurile chipului său bătrân își pierduseră
din expresia de durere surdă care îi dădea de obicei aerul acela atât de
crunt.
— O cunoșteam bine pe Ellen, desigur. Apoi pe Brian l-am cunoscut mulți
ani mai târziu – când l-a adus pe flăcău aici – și ne-am înțeles. Se pricepea
bine la cai.
Vocea i s-a stins și pleoapa s-a lăsat grea.
Am tras o pătură peste silueta nemișcată a bătrânului și am ieșit pe
vârfuri, lăsându-l să viseze lângă foc.
•
Lăsându-l pe Alec dormind, am urcat în camera noastră și l-am găsit pe
Jamie făcând același lucru. Nu sunt foarte multe activități de făcut în casă
într-o zi întunecată și ploioasă, având în vedere că nu voiam să îl trezesc pe
Jamie, nici să îl însoțesc în lumea viselor, nu îmi mai rămânea altceva de
făcut decât să citesc sau să cos. Având în vedere talentul meu submediocru
în arta cusutului, m-am decis să împrumut o carte din biblioteca lui Colum.
Conform principiilor arhitecturale neobișnuite care guvernaseră
construcția castelul – bazate pe aversiunea generală față de liniile drepte –,
scările care duceau spre camerele lui Colum aveau două coturi în unghi
drept, fiecare marcat de o mică platformă. Pe cea de a doua platformă stătea
de obicei un valet, gata să îndeplinească diverse însărcinări sau să îl ajute pe
Colum. Astăzi însă nu era la post. Auzeam murmurul ușor de glasuri de
407