untitled

pustie. Și când au trimis după mine la grajduri, eu le-am spus adevărul, că
oamenii lui Grant veniseră după cai și plecaseră cu toții fără o vorbă de
rămas-bun.
Furios, Dougal, care pe atunci avea optsprezece ani, încălecase îndată pe
calul său și pornise pe urmele lui Malcolm Grant, fără să mai aștepte
tovărășie sau un sfat din partea lui Colum.
— Când Colum a aflat că Dougal plecase după Grant, m-a trimis pe mine și
pe alții repede după el, Colum știind prea bine că Dougal era iute la mânie și
nedorind să-și vadă viitorul cumnat ucis înainte ca anunțul căsătoriei să fi
fost făcut. Căci el a crezut că Malcolm Grant, neputând să o convingă pe Ellen
să se mărite cu el, trebuie să o fi luat cu forța pentru a o silui și a o obliga în
felul ăsta să îl ia de bărbat.
Alec s-a oprit, pe gânduri.
— Dougal nu putea vedea decât insulta, desigur. Însă, drept să îți spun,
mie nu mi s-a părut că Colum ar fi fost foarte supărat, insultă sau nu. I-ar fi
rezolvat problema – și Grant ar fi luat-o fără îndoială pe Ellen fără zestre și i-
ar mai fi plătit și lui Colum reparații pentru onoare.
Bătrânul a pufnit, cinic.
— Colum nu e omul care să lase o ocazie să treacă pe lângă el. Este iute și
e nemilos, așa e Colum.
Singurul ochi albastru precum gheața s-a întors pentru a mă privi peste
umărul gheboșat.
— Ar fi înțelept să nu uiți asta niciodată, fătuco.
— Ah, nu uit eu așa de repede, l-am asigurat iritată.
Îmi aminteam prea bine cum îmi povestise Jamie că fusese pedepsit din
porunca lui Colum și mă întrebam cât din pedeapsă fusese răzbunare pentru
nesupunerea mamei lui.
Cu toate acestea, Colum nu avusese norocul să profite de ocazie,
măritând-o pe sora lui cu căpetenia clanului Grant. În zori, Dougal îl găsise
pe Malcolm Grant, lângă drum împreună cu tovarășii lui, dormind sub un
tufiș de grozamă, învelit cu tartanul.
Și când Alec și ceilalți ajunseseră pe rând în tabăra clanului Grant ceva
mai târziu, se opriseră ca secerați, văzându-i pe Dougal MacKenzie și pe
Malcolm Grant, amândoi goi până la mijloc, plini de răni, legănându-se și
împleticindu-se pe drum, încă împărțindu-și lovituri de fiecare dată când se
întâlneau. Tovarășii lui Grant erau aliniați pe marginea drumului ca niște
bufnițe, întorcându-și capetele când într-o parte, când în alta, în vreme ce
lupta șerpuia în zorile care începeau a lumina cerul.
404