untitled

03.01.2019 Views

— E tare ca lemnul. Un gât bun de whisky și un masaj zdravăn e cel mai bun remediu pe care ți-l pot recomanda. Ceaiul de vetrice ajută, dar nu face minuni. El a început să râdă, șalurile alunecându-i de pe umeri. — Whisky, nu? Aveam eu îndoielile mele, fătucă, dar văd că ai stofă de vraci. Am întins brațul în spatele dulapului de medicamente și am tras o sticlă brună fără etichetă în care îmi păstram proviziile din distileria castelului. Am pus-o pe masă înaintea lui, împreună cu o cupă din os de corn. — Bea, i-am spus, și dă jos de pe dumneata cât mai multe haine fără să rămâi dezbrăcat și întinde-te pe masă. Voi face focul cât să îți fie suficient de cald. Ochiul albastru a cântărit sticla cu bucurie și o mână strâmbă s-a întins spre gâtul ei. — Ar trebui să iei și dumneata o gură, fătucă, m-a sfătuit el. O să ai mult de muncă. A gemut, un sunet în care se amestecau durerea și plăcerea, când m-am lăsat cu putere peste umărul lui stâng, pentru a slăbi tensiunea, apoi l-am ridicat și i-am rotit partea stângă a trupului. — Soția mea obișnuia să mă apese cu fierul de călcat pe spate, a observat el, pentru lumbago. Dar acum e și mai bine. Ai o pereche de brațe zdravene, domniță. Ai putea să mă ajuți la grajduri. — Presupun că ăsta e un compliment, am răspuns sec, turnând mixtura încălzită de ulei și seu în palmă și întinzând-o pe spatele său. Pe pielea bronzată a brațelor sale bătrâne era o linie bruscă de demarcație, acolo unde mânecile suflecate ale cămășii se opreau și începea pielea albă ca laptele a umerilor și spatelui. — În tinerețe ai fost un bărbat pe cinste, am remarcat. Pielea de pe spatele dumitale e la fel de albă ca a mea. Un râs înfundat a zdruncinat carnea sub mâinile mele. — N-o să știi niciodată, nu-i așa? Da, Ellen MacKenzie m-a văzut odată fără cămașă, moșind un mânz și mi-a spus că arăt ca și cum bunul Dumnezeu ar fi pus capul greșit pe trupul meu – ar fi trebuit să am un castron cu budincă de lapte pe umeri, în loc să îmi dea chipul uneia din statuile de la altar. Mi-am imaginat că se referea la catapeteasma din capelă, pe care erau pictați o serie de demoni îngrozitori care îi chinuiau pe păcătoși. — Ellen MacKenzie pare să fi fost o persoană destul de liberală în opinii, am remarcat. 402

Eram foarte curioasă în privința mamei lui Jamie. Din puținele lucruri pe care mi le povestea din când în când, îmi făcusem o imagine destul de clară în privința tatălui său, Brian, însă nu o menționase niciodată pe mama sa și nu știam nimic despre ea în afară de faptul că murise de tânără, la naștere. — Ah, avea o limbă ascuțită, Ellen, și o minte ageră foc. Dezlegându-i jartiera pantalonilor din lână, i-am suflecat și am început să îi masez pulpele musculoase. — Dar avea atâta dulceață în glas, încât nimeni nu se supăra pe ea, în afară de frații ei. Dar ea nu prea îi lua în seamă pe Colum și pe Dougal. — Mmm. Așa am auzit. A fugit de acasă ca să se mărite, nu? Mi-am înfipt degetele mari în tendoanele din spatele genunchiului și Alec a scos un sunet ca un chițăit din gura cuiva mai puțin serios. — Ah, da. Ellen era cea mai în vârstă dintre cei șase copii ai lui MacKenzie – cu un an sau doi mai mare decât Colum și lumina ochilor bătrânului Jacob. De aceea și rămăsese atât de mult nemăritată; nu voia să audă nici de John Cameron ori de Malcolm Grant sau de oricare dintre flăcăii cu care s-ar fi putut mărita și taică-su nu avea inimă să o căsătorească împotriva voinței ei. Însă când bătrânul Jacob a murit, Colum nu a mai suportat hachițele surorii lui. Luptându-se cu disperare să își consolideze poziția precară în fruntea clanului, a încercat o alianță cu Munro la nord sau cu Grant la sud. Ambele clanuri aveau căpetenii tinere, care i-ar fi devenit cumnați de folos. Tânăra Jocasta, în vârstă de doar cincisprezece ani, acceptase cuminte curtea lui John Cameron și plecase în nord. Ellen, pe cale să rămână fată bătrână la douăzeci și doi de ani, se dovedise mult mai puțin cooperantă. — Să înțeleg că Malcolm Grant a fost refuzat, judecând după comportamentul lui din urmă cu două săptămâni, am remarcat. Alec cel Bătrân a început să râdă, râsul transformându-se într-un geamăt mulțumit când am apăsat mai tare. — Da. Nu am auzit niciodată vorbele pe care i le-a spus, dar probabil l-au durut. Era în timpul Adunării mari când s-au întâlnit, știi? S-au dus în grădina de trandafiri, într-o seară, și toată lumea aștepta să vadă dacă îl ia sau nu. A venit seara și ei tot așteptau. Și pe urmă noaptea, toate lămpile s- au aprins, cântecul a început și niciun semn încă din partea lui Ellen sau a lui Malcolm Grant. — Dumnezeule, trebuie să fi fost o conversație foarte interesată. Am picurat încă o mână de unguent între omoplații bărbatului și a mormăit de plăcere. — Așa a zis toată lumea. Dar timpul trecea și ei nu se întorceau și lui Colum a început să i se facă teamă că Grant a fugit cu ea; a luat-o cu forța, înțelegi? Și așa arătau toate semnele, căci au găsit grădina de trandafiri 403

Eram foarte curioasă în privința mamei lui Jamie. Din puținele lucruri pe<br />

care mi le povestea din când în când, îmi făcusem o imagine destul de clară<br />

în privința tatălui său, Brian, însă nu o menționase niciodată pe mama sa și<br />

nu știam nimic despre ea în afară de faptul că murise de tânără, la naștere.<br />

— Ah, avea o limbă ascuțită, Ellen, și o minte ageră foc.<br />

Dezlegându-i jartiera pantalonilor din lână, i-am suflecat și am început să<br />

îi masez pulpele musculoase.<br />

— Dar avea atâta dulceață în glas, încât nimeni nu se supăra pe ea, în<br />

afară de frații ei. Dar ea nu prea îi lua în seamă pe Colum și pe Dougal.<br />

— Mmm. Așa am auzit. A fugit de acasă ca să se mărite, nu?<br />

Mi-am înfipt degetele mari în tendoanele din spatele genunchiului și Alec<br />

a scos un sunet ca un chițăit din gura cuiva mai puțin serios.<br />

— Ah, da. Ellen era cea mai în vârstă dintre cei șase copii ai lui MacKenzie<br />

– cu un an sau doi mai mare decât Colum și lumina ochilor bătrânului Jacob.<br />

De aceea și rămăsese atât de mult nemăritată; nu voia să audă nici de John<br />

Cameron ori de Malcolm Grant sau de oricare dintre flăcăii cu care s-ar fi<br />

putut mărita și taică-su nu avea inimă să o căsătorească împotriva voinței ei.<br />

Însă când bătrânul Jacob a murit, Colum nu a mai suportat hachițele<br />

surorii lui. Luptându-se cu disperare să își consolideze poziția precară în<br />

fruntea clanului, a încercat o alianță cu Munro la nord sau cu Grant la sud.<br />

Ambele clanuri aveau căpetenii tinere, care i-ar fi devenit cumnați de folos.<br />

Tânăra Jocasta, în vârstă de doar cincisprezece ani, acceptase cuminte<br />

curtea lui John Cameron și plecase în nord. Ellen, pe cale să rămână fată<br />

bătrână la douăzeci și doi de ani, se dovedise mult mai puțin cooperantă.<br />

— Să înțeleg că Malcolm Grant a fost refuzat, judecând după<br />

comportamentul lui din urmă cu două săptămâni, am remarcat.<br />

Alec cel Bătrân a început să râdă, râsul transformându-se într-un geamăt<br />

mulțumit când am apăsat mai tare.<br />

— Da. Nu am auzit niciodată vorbele pe care i le-a spus, dar probabil l-au<br />

durut. Era în timpul Adunării mari când s-au întâlnit, știi? S-au dus în<br />

grădina de trandafiri, într-o seară, și toată lumea aștepta să vadă dacă îl ia<br />

sau nu. A venit seara și ei tot așteptau. Și pe urmă noaptea, toate lămpile s-<br />

au aprins, cântecul a început și niciun semn încă din partea lui Ellen sau a lui<br />

Malcolm Grant.<br />

— Dumnezeule, trebuie să fi fost o conversație foarte interesată.<br />

Am picurat încă o mână de unguent între omoplații bărbatului și a<br />

mormăit de plăcere.<br />

— Așa a zis toată lumea. Dar timpul trecea și ei nu se întorceau și lui<br />

Colum a început să i se facă teamă că Grant a fugit cu ea; a luat-o cu forța,<br />

înțelegi? Și așa arătau toate semnele, căci au găsit grădina de trandafiri<br />

403

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!