untitled

vrăjitoare în sensul modern al cuvântului – adică nu din acelea care îl
preaslăvesc pe diavol. Dar vicarul mi-a povestit că este un grup în sat care
încă respectă ritualurile străvechi, atunci când se celebra soarele. El nu
îndrăznește să se arate foarte interesat de asemenea lucruri, înțelegi, din
cauza poziției lui, însă pe de altă parte e prea curios ca să le ignore cu totul.
El nu știe unde au loc ceremoniile, însă dacă se găsește un cerc din pietre în
apropiere, atunci acolo trebuie să mergem.
Și-a frecat palmele, încântat de descoperire.
— Ce noroc!
•
Când te trezești odată cu noaptea în cap să pleci în căutarea aventurii e o
glumă. Dar de două ori în două zile aduce a masochism.
Iar de data aceasta nu mai aveam nici mașină caldă cu pături și termosuri
cu ceai. Urcam poticnit, pe jumătate adormită de-a lungul potecii care ducea
în vârful dealului în urma lui Frank, împiedicându-mă de rădăcini și
stâlcindu-mi degetele de la picioare de pietre. Era frig și ceață și mi-am
înfipt și mai adânc pumnii în buzunarele cardiganului.
Un ultim salt peste buza dealului și cercul de pietre uriașe se înălța în fața
ochilor noștri, pilonii de piatră fiind abia vizibili în lumina sumbră dinaintea
răsăritului. Frank a rămas nemișcat, admirându-i, în timp ce eu m-am
prăbușit peste cea mai apropiată piatră, abia trăgându-mi sufletul.
— Ce frumusețe! a murmurat el.
S-a strecurat fără zgomot spre marginea exterioară a cercului, silueta sa
întunecată dispărând în mijlocul siluetelor mai înalte ale menhirelor. Pe cât
de frumoase erau, pe atât de stranii. Am simțit un fior, care nu era pricinuit
în totalitate de frig.
Cei care construiseră cercul de pietre știau ce fac, dacă unul din scopurile
lui era să te impresioneze.
Frank s-a întors după o clipă.
— Încă nu e nimeni aici, a șoptit deodată în spatele meu, făcându-mă să
tresar. Hai cu mine, am găsit un loc unde ne putem ascunde.
Lumina venea acum dinspre est, doar o nuanță de argintiu palid la
orizont, însă suficientă cât să nu mă împiedic în timp ce Frank mă conducea
printr-o deschizătură pe care o găsise în niște tufe de anini în apropierea
capătului potecii. În interiorul aglomerării de tufe era o mică deschizătură,
în care abia încăpeam amândoi în picioare, umăr la umăr. De acolo se
vedeau bine poteca și interiorul cercului de pietre, la o distanță nu mai mare
de șapte metri. M-am întrebat din nou ce fel de misiuni avusese Frank în
timpul războiului. În mod cert părea să știe foarte bine cum să te miști pe
nesimțite în întuneric.
40