untitled

— Nu a fost din cauza… doamnei Letitia, nu-i așa? am întrebat, cu o
oarecare șovăială.
— Letitia?
Surpriza lui era evidentă și ceva în mine care trebuie să fi fost încleștat
fără știrea mea s-a relaxat deodată. Nu mă gândisem că supoziția lui Geilie ar
fi putut fi adevărată, însă…
— Dar ce îți veni să vorbești despre Letitia? a întrebat Jamie curios. Am
locuit în castel vreme de un an și, din câte îmi amintesc, am vorbit cu ea o
singură dată, când m-a chemat în camera ei și m-a mustrat aspru pentru că
am condus un joc de shinty 16 prin grădina ei de trandafiri.
Atunci i-am povestit ce mi-a spus Geilie și el a râs scoțând aburi în aerul
rece și umed.
— Doamne, a spus el, ca și cum aș fi avut curajul!
— Oare Colum ar putea suspecta un asemenea lucru? am întrebat.
Jamie a dat hotărât din cap.
— Nu, nu cred, englezoaico. Și dacă ar fi avut doar o vagă bănuială, nu
cred că aș mai fi trăit să apuc șaptesprezece ani, darămite să mai ajung la
vârsta venerabilă de douăzeci și trei de ani.
Astfel mi-a confirmat propria părere despre Colum; cu toate acestea, însă,
mă simțeam ușurată. Expresia lui Jamie a devenit mai gânditoare, iar
privirea albastră absentă.
— Totuși, dacă stai să te gândești, nu știu dacă Colum știe de ce am plecat
atunci atât de repede de la castel. Și dacă Geillis Duncan împrăștie astfel de
bârfe peste tot… atunci femeia asta e primejdioasă, englezoaico; e o
bârfitoare și o mahalagioaică, dacă nu vrăjitoare, cum zic oamenii că ar fi –
păi, aș face bine să îi spun lui Colum, în acest caz.
A ridicat privirea spre perdeaua de apă care cădea din țiglele parapetului
nostru.
— Cred că ar fi bine să coborâm, englezoaico. Începe să fie prea umed.
Am urmat o cale diferită, traversând acoperișul spre scara exterioară care
ducea jos în grădinile bucătăriilor, de unde voiam să culeg o mână de limbamielului,
dacă îmi permitea ploaia torențială. Ne-am adăpostit sub zidul
castelului, unul din pervazurile ferestrelor ieșite în afară deversând ploaia
de deasupra.
— Ce vrei să faci cu limba-mielului? a întrebat Jamie curios, privind
tulpinile firave și plantele anemice, culcate la pământ de ploaie.
— Cât e verde, nimic. Mai întâi trebuie să o usuc, și apoi…
16 Joc scoțian, asemănător hocheiului pe iarbă, jucat de două echipe, formate din câte doisprezece
jucători, cu bâte curbate și o minge mică din cauciuc acoperită cu piele (n. tr.).
399