untitled

Din cauza dificultăților mele de a rămâne însărcinată de-a lungul anilor,
nu luasem în calcul posibilitatea unei sarcini atunci când acceptasem să mă
căsătoresc cu Jamie, și am așteptat cu o oarecare teamă să îmi vină
menstruația la timp. De data aceasta am simțit o mare ușurare, fără tristețea
care o acompania de obicei. Viața mea era mult prea complicată în acest
moment fără a mai avea și un copil. M-am gândit că poate Jamie simțea o
mică strângere de inimă, deși el a părut la rândul său ușurat. Paternitatea
era un lux pe care un bărbat în poziția lui nu și-l prea putea permite.
Ușa s-a deschis și Jamie a intrat, încă frecându-și capul cu un prosop de
pânză, picăturile de apă căzute din părul său ud întunecându-i cămașa.
— Unde ai fost? am întrebat uimită.
Oricât de luxos ar fi fost Leoch în comparație cu casele sătenilor sau ale
fermierilor, nu era înzestrat cu facilități de baie în afară de o cadă din aramă
în care Colum obișnuia să își înmoaie picioarele suferinde și una ceva mai
mare folosită de doamnele care considerau că dificultatea umplerii ei era
compensată de intimitatea îmbăierii. Toată lumea se spăla fie pe bucăți,
folosind ligheanul și urciorul, fie în lac sau într-o cameră mică, cu podele din
piatră din capătul grădinii, unde tinerele femei obișnuiau să stea în picioare
dezbrăcate în timp ce prietenele lor aruncau găleți de apă peste ele.
— În loch, a răspuns el, atârnând prosopul ud ordonat peste pervazul
ferestrei. Cineva a lăsat ușa boxei întredeschisă la fel și pe cea a grajdului, și
Cohbar a făcut o mică baie în lac în lumina amurgului.
— Ah, deci de asta nu ai apărut la cină. Dar cailor nu le place să înoate,
nu-i așa?
A dat din cap, plimbându-și degetele prin păr pentru a-l usca.
— Nu, nu le place. Dar și ei sunt ca oamenii, diferiți. Și lui Cohbar îi plac
foarte mult ierburile fragede care cresc lângă apă. Păștea liniștit pe malul
lacului când o haită de câini l-a fugărit în lac. A trebuit să îi alung și pe urmă
să intru după el. Să vezi când oi pune mâna pe Hamish, a spus el cu o
hotărâre supărată, îl învăț eu să mai lase deschise ușile.
— Ai de gând să îi povestești lui Colum despre asta? am întrebat, simțind
o strângere de inimă compătimitoare pentru vinovat.
Jamie a dat din cap, apucându-și geanta. A scos din ea un codru de pâine
și o bucată de brânză, pe care se pare că le șterpelise din bucătării înainte să
urce în cameră.
— Nu, a spus el. Colum e destul de aspru cu băiatul. Dacă ar auzi că a fost
atât de zăpăcit, nu i-ar mai da voie să călărească o lună… nu că ar mai putea
sta în șa, după bătaia pe care ar mânca-o. Iisuse, sunt mort de foame.
A mușcat cu poftă din pâine, împrăștiind firimituri.
390