untitled

378
• PARTEA A PATRA •
ADIERE DE PUCIOASĂ
24. OASPEȚI DE SEAMĂ
Vacarmul iscat cu ocazia sosirii noastre intempestive și a anunțării
căsătoriei noastre a fost aproape imediat umbrit de un eveniment de o mult
mai mare importanță. A doua zi serveam prânzul în sală, acceptând
toasturile și urările de bine, rostite în cinstea noastră.
— Buidheachas, mo caraid, a spus Jamie, făcând o plecăciune
ceremonioasă spre ultimul vorbitor și s-a așezat în mijlocul aplauzelor din
ce în ce mai anemice.
Banca din lemn s-a zguduit sub greutatea lui și a închis ochii pentru o
clipă.
— E deja prea mult pentru tine? i-am șoptit.
Dusese greul toasturilor, răspunzând cu câte o cupă de vin fiecărei cupe
băute în cinstea noastră, în timp ce eu scăpasem până acum doar cu câteva
înghițituri, acompaniate de zâmbete largi la incomprehensibilele cuvântări
în scoțiană.
A ridicat pleoapele și a coborât privirea spre mine, zâmbind.
— Vrei să spui dacă sunt beat? Nu, aș putea bea toată noaptea.
— Exact asta ai și făcut, am spus, aruncând o privire la șirul de sticle de
vin și urcioare de lut cu bere goale aliniate pe masă din fața noastră. Se face
destul de târziu.
Lumânările de pe masa lui Colum erau aproape pe sfârșite în suporturile
lor și ceara scobită strălucea auriu, lumina marcându-i pe frații MacKenzie
cu pete stranii de umbră și piele incandescentă în timp ce erau aplecați unul
spre celălalt, vorbind cu voci scăzute. Ar fi putut acompania capetele
gnomice cioplite care mărgineau căminul uriaș, și m-am întrebat câte din
aceste chipuri caricaturale fuseseră de fapt sculptate plecând de la
trăsăturile asupritoare ale căpeteniilor timpurii ale clanului MacKenzie – de
un cioplitor cu un simț al umorului poate… sau cu o legătură de familie
puternică.
Jamie s-a întins discret în locul său, strâmbându-se, vag înțepenit.