untitled

03.01.2019 Views

— Da, și am de gând să te țin lângă mine, englezoaico, mi-a șoptit. Vreau să te posed, să fii a mea, cu trupul și cu sufletul. M-am zbătut ușor când m-a apăsat, lovindu-și trupul de al meu, o bătaie neînduplecată care îmi pătrundea în pântec cu fiecare izbitură. — O să te fac să îmi spui „stăpâne”, englezoaico. Vocea lui șoptită era o promisiune a răzbunării pentru agonia ultimelor minute. — O să te fac să fii a mea. Am început să tremur și să gem, carnea mea strângându-se în spasme în jurul prezenței invadatoare, brutale. Mișcarea a continuat, neînduplecată, minute întregi, aducându-mă mereu și mereu la hotarul dintre plăcere și durere. Mă simțeam dizolvată, de parcă aș fi existat doar în punctul de asalt, fiind împinsă la marginea unui soi de abandon total. — Nu! am țipat, fără aer. Oprește-te, te rog, mă rănești! Broboane de sudoare mi se scurgeau pe obraji și cădeau pe pernă și pe sâni. Acum carnea noastră se împreuna cu forța unei lovituri care se apropia repede de hotarul durerii. Pielea de pe pulpe devenea tot mai sensibilă din cauza impactului repetat și încheieturile mâinilor parcă erau pe punctul de a se rupe, însă strânsoarea lui era implacabilă. — Așa, cere îndurare, englezoaico. Dar nu o vei căpăta; nu încă. Respirația îi era fierbinte și repezită, însă el nu arăta vreun semn de oboseală. Întregul trup mi s-a convulsionat, picioarele mi s-au încolăcit în jurul lui, încercând să prelungească senzația. Simțeam tresărirea cu fiecare lovitură adâncă în pântec și mă crispam la perceperea ei, deși coapsele mi se ridicau trădătoare pentru a o primi. Jamie mi-a simțit răspunsul și a întețit asaltul, apăsându-mă acum pe umeri pentru a mă ține nemișcată sub el. Răspunsul meu nu avea nici început, nici sfârșit, doar o continuă cutremurare care creștea în intensitate cu fiecare penetrare. Lovitura era ca o întrebare, repetată mereu și mereu în carnea mea, cerând un răspuns. Mi-a împins din nou picioarele pe pat și m-a trecut peste pragul durerii într-o senzație pură, la hotarul abandonului. — Da! am țipat. Oh Doamne, Jamie, da! M-a tras de păr, forțându-mi capul pe spate pentru a-i întâlni privirea, strălucind de triumf furios. — Așa, englezoaico, a murmurat el, răspunzând mai degrabă mișcărilor mele decât cuvintelor. O să te călăresc bine! Palmele i-au alunecat pe sânii mei, strângând și mângâind, apoi s-au strecurat în jos de-a lungul trupului meu. Întreaga lui greutate se sprijinea acum pe mine, când mi-a luat fundul în palme și l-a ridicat, pătrunzându-mă și mai adânc. Am scos un țipăt și mi-a astupat gura cu a lui, dar nu într-un 374

sărut, ci într-un nou atac, deschizându-mi gura cu forța, rănindu-mi buzele și zgâriindu-mi obrajii cu părul aspru al bărbii sale. A lovit mai puternic și mai rapid, de parcă voia să mă ia cu asalt, forțându-mi corpul. În trup sau în suflet, undeva a aprins o scânteie și o furie de pasiune și dorință s-a ridicat din cenușa abandonului. M-am arcuit în sus pentru a-i veni în întâmpinare, lovitură pentru lovitură. I-am mușcat buzele până când am simțit gustul sângelui. Apoi i-am simțit dinții pe gât și mi-am înfipt unghiile în spatele lui. L-am sfâșiat de la ceafă până la fese, făcându-l să sară îndărăt și să urle la rândul lui. Ne-am devorat unul pe altul cu o dorință disperată, mușcându-ne și zgâriindu-ne cu unghiile până la sânge, încercând să pătrundem unul în celălalt, smulgându-ne carnea în dorința mistuitoare de a fi un tot. Țipătul meu s-a împletit cu al lui și ne-am pierdut în cele din urmă unul în celălalt în acel moment culminant de disoluție și perfecțiune. • Cu greu am coborât pe pământ, zăcând pe jumătate pe pieptul lui Jamie, trupurile noastre transpirate încă legate unul de celălalt, coapsă lângă coapsă. Jamie respira greu, cu ochii închiși. Îi auzeam inima sub ureche, bătând cu ritmul nefiresc de puternic și lent care urmează orgasmului. M-a simțit trezindu-mă și m-a tras aproape, parcă încercând să prelungească momentul de contopire pe care îl atinsesem în ultimele secunde ale împreunării noastre primejdioase. M-am ghemuit lângă el, punându-mi brațele în jurul lui. Apoi a deschis ochii și a oftat, buzele mari arcuindu-se într-un zâmbet slab când ochii lui i-au întâlnit pe ai mei. Am ridicat sprâncenele într-o întrebare mută. — Oh, da, englezoaico, a răspuns el nițel trist, eu sunt stăpânul tău… și tu ești stăpâna mea. Se pare că nu îți pot poseda sufletul fără să mi-l pierd pe al meu. M-a întors pe o parte și și-a încolăcit trupul în jurul meu. Camera se răcorea în adierea serii care intra pe fereastră și a întins brațul, acoperindune pe amândoi cu plapuma. Înveți repede, flăcăule, i-am spus în gând, toropită. Frank nu a descoperit niciodată punctul acela. Am adormit cu brațele învăluindu-mă strâns și respirația lui suflându-mi caldă în ureche. • Mă dureau toate oasele și fiecare mușchi când m-am trezit a doua zi dimineață. M-am strecurat tiptil până la toaletă, apoi la ligheanul cu apă. Îmi simțeam măruntaiele ca untul bătut. Parcă fusesem bătută cu un par solid, am reflectat, apoi m-am gândit că era foarte aproape de adevăr. Parul solid 375

— Da, și am de gând să te țin lângă mine, englezoaico, mi-a șoptit. Vreau<br />

să te posed, să fii a mea, cu trupul și cu sufletul.<br />

M-am zbătut ușor când m-a apăsat, lovindu-și trupul de al meu, o bătaie<br />

neînduplecată care îmi pătrundea în pântec cu fiecare izbitură.<br />

— O să te fac să îmi spui „stăpâne”, englezoaico.<br />

Vocea lui șoptită era o promisiune a răzbunării pentru agonia ultimelor<br />

minute.<br />

— O să te fac să fii a mea.<br />

Am început să tremur și să gem, carnea mea strângându-se în spasme în<br />

jurul prezenței invadatoare, brutale. Mișcarea a continuat, neînduplecată,<br />

minute întregi, aducându-mă mereu și mereu la hotarul dintre plăcere și<br />

durere. Mă simțeam dizolvată, de parcă aș fi existat doar în punctul de asalt,<br />

fiind împinsă la marginea unui soi de abandon total.<br />

— Nu! am țipat, fără aer. Oprește-te, te rog, mă rănești!<br />

Broboane de sudoare mi se scurgeau pe obraji și cădeau pe pernă și pe<br />

sâni. Acum carnea noastră se împreuna cu forța unei lovituri care se apropia<br />

repede de hotarul durerii. Pielea de pe pulpe devenea tot mai sensibilă din<br />

cauza impactului repetat și încheieturile mâinilor parcă erau pe punctul de a<br />

se rupe, însă strânsoarea lui era implacabilă.<br />

— Așa, cere îndurare, englezoaico. Dar nu o vei căpăta; nu încă.<br />

Respirația îi era fierbinte și repezită, însă el nu arăta vreun semn de<br />

oboseală. Întregul trup mi s-a convulsionat, picioarele mi s-au încolăcit în<br />

jurul lui, încercând să prelungească senzația. Simțeam tresărirea cu fiecare<br />

lovitură adâncă în pântec și mă crispam la perceperea ei, deși coapsele mi se<br />

ridicau trădătoare pentru a o primi. Jamie mi-a simțit răspunsul și a întețit<br />

asaltul, apăsându-mă acum pe umeri pentru a mă ține nemișcată sub el.<br />

Răspunsul meu nu avea nici început, nici sfârșit, doar o continuă<br />

cutremurare care creștea în intensitate cu fiecare penetrare. Lovitura era ca<br />

o întrebare, repetată mereu și mereu în carnea mea, cerând un răspuns. Mi-a<br />

împins din nou picioarele pe pat și m-a trecut peste pragul durerii într-o<br />

senzație pură, la hotarul abandonului.<br />

— Da! am țipat. Oh Doamne, Jamie, da!<br />

M-a tras de păr, forțându-mi capul pe spate pentru a-i întâlni privirea,<br />

strălucind de triumf furios.<br />

— Așa, englezoaico, a murmurat el, răspunzând mai degrabă mișcărilor<br />

mele decât cuvintelor. O să te călăresc bine!<br />

Palmele i-au alunecat pe sânii mei, strângând și mângâind, apoi s-au<br />

strecurat în jos de-a lungul trupului meu. Întreaga lui greutate se sprijinea<br />

acum pe mine, când mi-a luat fundul în palme și l-a ridicat, pătrunzându-mă<br />

și mai adânc. Am scos un țipăt și mi-a astupat gura cu a lui, dar nu într-un<br />

374

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!