untitled
— Pleacă, atunci, a spus, smucindu-și capul înspre ușă. Dacă asta crezi tu despre mine, pleacă. Eu nu te împiedic. Am șovăit o clipă, privindu-l. Fălcile îi erau încleștate de furie și mă domina cu înălțimea lui asemenea Colosului din Rhodos. De data aceasta temperamentul său era ținut bine în frâu, deși era la fel de mânios acum precum fusese pe marginea drumului în apropiere de Doonesbury. Însă vorbea sincer. Dacă alegeam să plec, nu avea să mă împiedice. Mi-am ridicat bărbia, cu fălcile la fel de strânse ca ale lui. — Nu, am spus. Nu. Eu nu fug de lucruri. Și nu mi-e teamă de tine. Privirea i s-a ațintit asupra gâtului meu, unde pulsul îmi bătea nebunește. — Aha, văd. M-a țintuit cu privirea, pe măsură ce chipul i s-a relaxat treptat într-o privire de acceptare îndărătnică. S-a așezat precaut pe pat, păstrând o distanță considerabilă între noi, și eu m-am lăsat ușor în jos. A tras de câteva ori adânc aer în piept înainte de a vorbi, obrajii începând a-și recăpăta culoarea naturală, a unui bronz roșcovan. — Nici eu nu fug, englezoaico, a mormăit el. Așa. Ce înseamnă „futangiu”? Surpriza mea trebuie fi fost evidentă, pentru că m-a întrebat iritat: — Că trebuie să mă insulți, înțeleg. Dar nu îmi place să mi se spună lucruri la care nu știu ce să răspund. Știu că e un cuvânt spurcat, după felul în care l-ai rostit, dar ce înseamnă? Luată prin surprindere, am început să râd, nițel tremurat. — Înseamnă… ă-ă… ce încercai tu să îmi faci. Cu o sprânceană ridicată, a zâmbit acru. — Ah, adică să te dau cu crăcii în sus? Deci am avut dreptate; e un cuvânt spurcat. Și un sadic ce e? Așa mi-ai spus deunăzi. Mi-am înghițit hohotul de râs. — Este, ă-ă, o persoană care… care, ă-ă, simte plăcere sexuală provocând durere celuilalt. Obrajii îmi ardeau, însă nu mi-am putut opri colțurile buzelor să se ridice ușor. Jamie a pufnit scurt. — Aha, nu prea m-ai flatat cine știe ce, dar ai avut dreptate. A tras adânc aer în piept și s-a întins pe spate, desfăcându-și palmele. Și-a răsfirat degetele deliberat, apoi și-a așezat palmele plate pe genunchi și m-a privit țintă. — Deci, ce se întâmplă? De ce faci asta? Din cauza fetei? Ți-am spus adevărul gol-goluț. Dar nu trebuie să o demonstrez. Întrebarea e dacă tu mă crezi sau nu. Mă crezi? 370
— Da, te cred, am recunoscut fără tragere de inimă. Dar nu e asta. Sau nu e totul, am adăugat într-o încercare de a fi sinceră. Este… fiindcă am aflat că te-ai căsătorit cu mine pentru banii pe care îi vei obține. Am coborât privirea, urmărind cu degetul modelul de pe plapumă. — Știu că nu am dreptul să mă supăr – și eu m-am căsătorit cu tine din motive egoiste, dar – mi-am mușcat buza și am înghițit pentru a-mi stăpâni vocea – am și eu puțină mândrie, înțelegi? I-am aruncat pe furiș o privire și am băgat de seamă că mă privea cu o expresie de uluire completă. — Bani? a întrebat el, neînțelegând. — Da, bani! am răcnit, enervată de ignoranța lui mincinoasă. Când ne-am întors, abia ai așteptat să îi spui lui Colum că te-ai însurat și că vrei partea ta din arendele clanului! A rămas cu privirea ațintită asupra mea încă un moment, deschizând încet buzele ca și cum ar fi vrut să spună ceva. În schimb, a început să își scuture ușor capul într-o parte și în alta și pe urmă a început să râdă. Și-a aruncat capul pe spate, hohotind și pe urmă și-a prins capul în palme, continuând să râdă isteric. M-am azvârlit pe spate între perne, indignată. Ce era atât de amuzant? Încă scuturându-și capul și șuierând din când în când, s-a ridicat în picioare și și-a dus mâinile la catarama curelei. Fără să vreau, m-am crispat văzându-l și Jamie a observat. Cu obrajii încă îmbujorați într-un amestec de furie și râs, a privit în jos spre mine cu o exasperare fără margini. — Nu, a spus sec. Nu am de gând să te bat din nou. Ți-am dat cuvântul meu că nu o să te mai bat, deși nu mă gândeam că o să ajung să îmi pară rău atât de curând. Și-a așezat deoparte cureaua, luând geanta care era prinsă de ea. — Partea mea din arendele clanului MacKenzie înseamnă cam douăzeci de lire în trei luni, englezoaico, a spus el, cotrobăind prin geanta de piele. Lire scoțiene, nu sterline. Cu ele poți cumpăra cam o jumătate de vacă. — Asta… asta e tot? am întrebat stupid. Dar… — Asta-i tot, a confirmat el. Și asta e tot ce voi primi de la clanul MacKenzie. Probabil ai băgat de seamă că Dougal nu prea e cu dare de mână și Colum e de două ori mai strâns la pungă decât frate-său. Dar pentru suma princiară de douăzeci de lire pe trimestru nu prea se merită să te însori, a adăugat el sarcastic, privindu-mă. Și nici pe ăștia nu i-aș fi cerut așa direct, a rostit el scoțând un pachet mic învelit cu hârtie, dar voiam să cumpăr ceva. Când am plecat din cameră, aveam o treabă; am întâlnit-o pe Laoghaire din întâmplare. — Și ce voiai să cumperi de n-ai mai putut aștepta? am întrebat, curioasă. 371
- Page 320 and 321: împodobindu-i cealaltă perucă,
- Page 322 and 323: Am înghițit un nod, forțându-mi
- Page 324 and 325: A zâmbit, cu acel zâmbet care ami
- Page 326 and 327: picioare ar fi prehensile… Junghe
- Page 328 and 329: am socotit, încă mai păștea fer
- Page 330 and 331: — Ești o brută și un prost! am
- Page 332 and 333: 332 Atunci s-a întors și m-a țin
- Page 334 and 335: ating. După un lung moment de tăc
- Page 336 and 337: — Nu îți voi permite să mă ba
- Page 338 and 339: fund, prefăcându-se a mă consola
- Page 340 and 341: Nu anticipasem care puteau fi efect
- Page 342 and 343: că și-a pierdut cumpătul și a s
- Page 344 and 345: S-a oprit și a privit spre mine.
- Page 346 and 347: Încet și mai mult sau mai puțin
- Page 348 and 349: — După cum era de așteptat, în
- Page 350 and 351: — Nu, nu e. E o poveste îngrozit
- Page 352 and 353: — Dougal mi-a zis că a suferit u
- Page 354 and 355: aveam cu adevărat idee, a bolboros
- Page 356 and 357: — Jamie, am șoptit. Oh, Jamie, d
- Page 358 and 359: 358 — Dacă, am spus printre din
- Page 360 and 361: — Mă gândeam pentru început c
- Page 362 and 363: În cele din urmă, am mai dormit p
- Page 364 and 365: privirea de uimire mânioasă care
- Page 366 and 367: văzusem trăsăturile iubitului me
- Page 368 and 369: — Nu știu sigur dacă se vrea un
- Page 372 and 373: A oftat și a șovăit o clipă, ap
- Page 374 and 375: — Da, și am de gând să te țin
- Page 376 and 377: în chestiune era la vedere când m
- Page 378 and 379: 378 • PARTEA A PATRA • ADIERE D
- Page 380 and 381: — Prostii, am spus cu o oarecare
- Page 382 and 383: Am rămas tăcută, pe gânduri. M
- Page 384 and 385: — Ce s-a întâmplat? am întreba
- Page 386 and 387: Aruncând o privire spre pod în dr
- Page 388 and 389: Jamie s-a rezemat cu spatele la zid
- Page 390 and 391: Din cauza dificultăților mele de
- Page 392 and 393: S-a băgat la loc sub plapumă. —
- Page 394 and 395: fuseseră aproape epuizate. Poate c
- Page 396 and 397: — Nu m-aș mira, a răspuns Jamie
- Page 398 and 399: S-a încruntat, bătând cu degetel
- Page 400 and 401: Am fost întreruptă de niște lăt
- Page 402 and 403: — E tare ca lemnul. Un gât bun d
- Page 404 and 405: pustie. Și când au trimis după m
- Page 406 and 407: — În engleză voi le ziceți foc
- Page 408 and 409: deasupra; poate că valetul era cu
- Page 410 and 411: stăpânire de sine foarte aproape
- Page 412 and 413: Am aruncat o privire de-a lungul me
- Page 414 and 415: — Vai de mine, trebuia să îmi f
- Page 416 and 417: Colum și-a acoperit ochii, prefăc
- Page 418 and 419: — Față în față. Așa e bine.
— Pleacă, atunci, a spus, smucindu-și capul înspre ușă. Dacă asta crezi tu<br />
despre mine, pleacă. Eu nu te împiedic.<br />
Am șovăit o clipă, privindu-l. Fălcile îi erau încleștate de furie și mă<br />
domina cu înălțimea lui asemenea Colosului din Rhodos. De data aceasta<br />
temperamentul său era ținut bine în frâu, deși era la fel de mânios acum<br />
precum fusese pe marginea drumului în apropiere de Doonesbury. Însă<br />
vorbea sincer. Dacă alegeam să plec, nu avea să mă împiedice.<br />
Mi-am ridicat bărbia, cu fălcile la fel de strânse ca ale lui.<br />
— Nu, am spus. Nu. Eu nu fug de lucruri. Și nu mi-e teamă de tine.<br />
Privirea i s-a ațintit asupra gâtului meu, unde pulsul îmi bătea nebunește.<br />
— Aha, văd.<br />
M-a țintuit cu privirea, pe măsură ce chipul i s-a relaxat treptat într-o<br />
privire de acceptare îndărătnică. S-a așezat precaut pe pat, păstrând o<br />
distanță considerabilă între noi, și eu m-am lăsat ușor în jos. A tras de câteva<br />
ori adânc aer în piept înainte de a vorbi, obrajii începând a-și recăpăta<br />
culoarea naturală, a unui bronz roșcovan.<br />
— Nici eu nu fug, englezoaico, a mormăit el. Așa. Ce înseamnă „futangiu”?<br />
Surpriza mea trebuie fi fost evidentă, pentru că m-a întrebat iritat:<br />
— Că trebuie să mă insulți, înțeleg. Dar nu îmi place să mi se spună<br />
lucruri la care nu știu ce să răspund. Știu că e un cuvânt spurcat, după felul<br />
în care l-ai rostit, dar ce înseamnă?<br />
Luată prin surprindere, am început să râd, nițel tremurat.<br />
— Înseamnă… ă-ă… ce încercai tu să îmi faci.<br />
Cu o sprânceană ridicată, a zâmbit acru.<br />
— Ah, adică să te dau cu crăcii în sus? Deci am avut dreptate; e un cuvânt<br />
spurcat. Și un sadic ce e? Așa mi-ai spus deunăzi.<br />
Mi-am înghițit hohotul de râs.<br />
— Este, ă-ă, o persoană care… care, ă-ă, simte plăcere sexuală provocând<br />
durere celuilalt.<br />
Obrajii îmi ardeau, însă nu mi-am putut opri colțurile buzelor să se ridice<br />
ușor.<br />
Jamie a pufnit scurt.<br />
— Aha, nu prea m-ai flatat cine știe ce, dar ai avut dreptate.<br />
A tras adânc aer în piept și s-a întins pe spate, desfăcându-și palmele. Și-a<br />
răsfirat degetele deliberat, apoi și-a așezat palmele plate pe genunchi și m-a<br />
privit țintă.<br />
— Deci, ce se întâmplă? De ce faci asta? Din cauza fetei? Ți-am spus<br />
adevărul gol-goluț. Dar nu trebuie să o demonstrez. Întrebarea e dacă tu mă<br />
crezi sau nu. Mă crezi?<br />
370
Change language