untitled
văzusem trăsăturile iubitului meu soț, ci pe ale strămoșului său, Jack Randall, cu buzele pline ridicate într-un zâmbet batjocoritor, înfricoșată de acea imagine, mintea mea a proiectat îndată imaginea lui Jamie, cu chipul crispat de teamă și furie, așa cum îl văzusem la fereastra biroului privat al lui Randall. Oricât am încercat, nu am reușit să îmi readuc în memorie imaginea lui Frank, cea pe care o știusem înainte. • Am simțit deodată un fior rece de panică și mi-am înfășurat brațele în jurul coatelor. Și dacă reușeam să scap și să găsesc drumul înapoi spre cercul de pietre? m-am gândit. Apoi ce? Jamie își va găsi, speram, curând alinare în brațele lui Laoghaire, poate. Înainte îmi făcusem griji în privința reacției lui când va descoperi că dispărusem. Dar dincolo de acel moment fugar de părere de rău pe marginea pârâului, niciodată nu îmi trecuse până acum prin minte să mă întreb cum m-aș simți eu despărțindu-mă de el. Mă jucam absentă cu șnurul care ținea strânsă cămașa de noapte, legându-l și dezlegându-l. Dacă voiam să plec, și voiam, nu ne făceam niciunuia un serviciu îngăduind legăturii noastre să se întărească. Nu trebuia să îi dau voie să se îndrăgostească de mine. Dacă avea de gând să facă un asemenea lucru, mi-am spus, amintindu-mi încă o dată de Laoghaire și de conversația cu Colum. Dacă se căsătorise cu mine mânat de un simț practic rece, așa cum părea, poate că emoțiile lui erau mai în siguranță decât ale mele. Acumulând oboseala, foamea, dezamăgirea și nesiguranța, reușisem de data aceasta să mă cufund într-o asemenea stare de disperare confuză, încât nu puteam nici să dorm, nici să stau locului. În schimb, băteam camera în lung și în lat, nefericită, ridicând lucrurile și punându-le jos, fără să judec. Curentul stârnit de ușa deschisă a tulburat echilibrul delicat al pieptenului pe care îl balansam de coadă, anunțând revenirea lui Jamie. Arăta ușor îmbujorat și ciudat de agitat. — Ah, nu dormi, a exclamat el, evident surprins și tulburat să mă găsească trează. — Nu, am răspuns înțepată, sperai să mă găsești dormind, ca să te poți întoarce la ea? Sprâncenele i s-au împreunat o clipă, apoi s-au ridicat nedumerite. — La ea? La Laoghaire te referi? Auzindu-i numele rostit cu accentul scoțian degajat – „L’heer” –, m-am simțit deodată cuprinsă de o furie irațională. — Aha! Deci ai fost cu ea! am sărit. Jamie părea nedumerit și precaut, și vag iritat. 366
— Da. Am întâlnit-o pe scară când am ieșit. Te simți bine, englezoaico? Ești nițel tulburată, văd. M-a măsurat cu o privire circumspectă. Am ridicat oglinda și am băgat de seamă că părul îmi stătea ridicat într-o coroană zburlită și în jurul ochilor aveam cearcăne vineții. Am pus-o jos cu o bufnitură. — Nu, sunt chiar foarte bine, am răspuns, încercând să par cât mai stăpână pe mine. Și Laoghaire ce mai face? am întrebat, mimând dezinvoltura. — Ah, destul de bine, a răspuns el. S-a rezemat de ușă, cu brațele încrucișate la piept, privindu-mă curios. — Nițel surprinsă să audă că ne-am căsătorit, bănuiesc. — „Bine”, am spus, trăgând adânc aer în piept. Am ridicat privirea spre el și l-am văzut rânjind cu gura până la urechi. — Doar nu îți faci griji în privința fetei, acum, englezoaico? a întrebat el viclean. Nu are nimic cu tine… sau cu mine, a adăugat el. — Ah, nu? Ea nu voia – sau nu putea – să se mărite cu tine. Tu trebuia să iei pe cineva, așadar m-ai luat pe mine când s-a ivit ocazia. Și nu te judec pentru asta (nu foarte mult, nu) – însă eu… A traversat camera din doi pași și mi-a luat mâinile, întrerupându-mă. Mia ridicat bărbia cu un deget, obligându-mă să îl privesc în ochi. — Claire, a spus el serios, la timpul potrivit îți voi spune motivul pentru care m-am căsătorit cu tine… sau nu ți-l voi spune. Am cerut sinceritate din partea ta și același lucru ți-am oferit și eu în schimb. Și îți vorbesc și acum sincer. Nu aveam nicio obligație față de fată, dincolo de curtoazie, a rostit el ciupindu-mă ușor de obraz. Dar am obligația să mă port frumos cu ea și o voi onora. Mi-a dat drumul obrazului, strângându-mă încetișor de bărbie. — M-ai auzit, englezoaico? — Da, te-am auzit. M-am tras îndărăt, frecându-mi cu ciudă bărbia. — Și sunt sigur că vei fi foarte curtenitor cu ea. Dar data viitoare să tragi perdelele la alcov. Că nu vreau să vă văd. Sprâncenele arămii au săltat uimite și chipul i s-a îmbujorat ușor. — Vrei să sugerezi că te-aș înșela? a întrebat el nevenindu-i să creadă. Suntem la castel de mai puțin de un ceas, sunt plin de transpirația și de praful de două zile pe cal, sunt atât de obosit încât îmi tremură genunchii și tu crezi că m-am dus direct să seduc o copilă de șaisprezece ani? A dat din cap, uluit. 367
- Page 316 and 317: descoperit spre ușurarea mea că e
- Page 318 and 319: hainele de deasupra destul de bine,
- Page 320 and 321: împodobindu-i cealaltă perucă,
- Page 322 and 323: Am înghițit un nod, forțându-mi
- Page 324 and 325: A zâmbit, cu acel zâmbet care ami
- Page 326 and 327: picioare ar fi prehensile… Junghe
- Page 328 and 329: am socotit, încă mai păștea fer
- Page 330 and 331: — Ești o brută și un prost! am
- Page 332 and 333: 332 Atunci s-a întors și m-a țin
- Page 334 and 335: ating. După un lung moment de tăc
- Page 336 and 337: — Nu îți voi permite să mă ba
- Page 338 and 339: fund, prefăcându-se a mă consola
- Page 340 and 341: Nu anticipasem care puteau fi efect
- Page 342 and 343: că și-a pierdut cumpătul și a s
- Page 344 and 345: S-a oprit și a privit spre mine.
- Page 346 and 347: Încet și mai mult sau mai puțin
- Page 348 and 349: — După cum era de așteptat, în
- Page 350 and 351: — Nu, nu e. E o poveste îngrozit
- Page 352 and 353: — Dougal mi-a zis că a suferit u
- Page 354 and 355: aveam cu adevărat idee, a bolboros
- Page 356 and 357: — Jamie, am șoptit. Oh, Jamie, d
- Page 358 and 359: 358 — Dacă, am spus printre din
- Page 360 and 361: — Mă gândeam pentru început c
- Page 362 and 363: În cele din urmă, am mai dormit p
- Page 364 and 365: privirea de uimire mânioasă care
- Page 368 and 369: — Nu știu sigur dacă se vrea un
- Page 370 and 371: — Pleacă, atunci, a spus, smucin
- Page 372 and 373: A oftat și a șovăit o clipă, ap
- Page 374 and 375: — Da, și am de gând să te țin
- Page 376 and 377: în chestiune era la vedere când m
- Page 378 and 379: 378 • PARTEA A PATRA • ADIERE D
- Page 380 and 381: — Prostii, am spus cu o oarecare
- Page 382 and 383: Am rămas tăcută, pe gânduri. M
- Page 384 and 385: — Ce s-a întâmplat? am întreba
- Page 386 and 387: Aruncând o privire spre pod în dr
- Page 388 and 389: Jamie s-a rezemat cu spatele la zid
- Page 390 and 391: Din cauza dificultăților mele de
- Page 392 and 393: S-a băgat la loc sub plapumă. —
- Page 394 and 395: fuseseră aproape epuizate. Poate c
- Page 396 and 397: — Nu m-aș mira, a răspuns Jamie
- Page 398 and 399: S-a încruntat, bătând cu degetel
- Page 400 and 401: Am fost întreruptă de niște lăt
- Page 402 and 403: — E tare ca lemnul. Un gât bun d
- Page 404 and 405: pustie. Și când au trimis după m
- Page 406 and 407: — În engleză voi le ziceți foc
- Page 408 and 409: deasupra; poate că valetul era cu
- Page 410 and 411: stăpânire de sine foarte aproape
- Page 412 and 413: Am aruncat o privire de-a lungul me
- Page 414 and 415: — Vai de mine, trebuia să îmi f
— Da. Am întâlnit-o pe scară când am ieșit. Te simți bine, englezoaico?<br />
Ești nițel tulburată, văd.<br />
M-a măsurat cu o privire circumspectă. Am ridicat oglinda și am băgat de<br />
seamă că părul îmi stătea ridicat într-o coroană zburlită și în jurul ochilor<br />
aveam cearcăne vineții. Am pus-o jos cu o bufnitură.<br />
— Nu, sunt chiar foarte bine, am răspuns, încercând să par cât mai<br />
stăpână pe mine. Și Laoghaire ce mai face? am întrebat, mimând<br />
dezinvoltura.<br />
— Ah, destul de bine, a răspuns el.<br />
S-a rezemat de ușă, cu brațele încrucișate la piept, privindu-mă curios.<br />
— Nițel surprinsă să audă că ne-am căsătorit, bănuiesc.<br />
— „Bine”, am spus, trăgând adânc aer în piept.<br />
Am ridicat privirea spre el și l-am văzut rânjind cu gura până la urechi.<br />
— Doar nu îți faci griji în privința fetei, acum, englezoaico? a întrebat el<br />
viclean. Nu are nimic cu tine… sau cu mine, a adăugat el.<br />
— Ah, nu? Ea nu voia – sau nu putea – să se mărite cu tine. Tu trebuia să<br />
iei pe cineva, așadar m-ai luat pe mine când s-a ivit ocazia. Și nu te judec<br />
pentru asta (nu foarte mult, nu) – însă eu…<br />
A traversat camera din doi pași și mi-a luat mâinile, întrerupându-mă. Mia<br />
ridicat bărbia cu un deget, obligându-mă să îl privesc în ochi.<br />
— Claire, a spus el serios, la timpul potrivit îți voi spune motivul pentru<br />
care m-am căsătorit cu tine… sau nu ți-l voi spune. Am cerut sinceritate din<br />
partea ta și același lucru ți-am oferit și eu în schimb. Și îți vorbesc și acum<br />
sincer. Nu aveam nicio obligație față de fată, dincolo de curtoazie, a rostit el<br />
ciupindu-mă ușor de obraz. Dar am obligația să mă port frumos cu ea și o voi<br />
onora.<br />
Mi-a dat drumul obrazului, strângându-mă încetișor de bărbie.<br />
— M-ai auzit, englezoaico?<br />
— Da, te-am auzit.<br />
M-am tras îndărăt, frecându-mi cu ciudă bărbia.<br />
— Și sunt sigur că vei fi foarte curtenitor cu ea. Dar data viitoare să tragi<br />
perdelele la alcov. Că nu vreau să vă văd.<br />
Sprâncenele arămii au săltat uimite și chipul i s-a îmbujorat ușor.<br />
— Vrei să sugerezi că te-aș înșela? a întrebat el nevenindu-i să creadă.<br />
Suntem la castel de mai puțin de un ceas, sunt plin de transpirația și de<br />
praful de două zile pe cal, sunt atât de obosit încât îmi tremură genunchii și<br />
tu crezi că m-am dus direct să seduc o copilă de șaisprezece ani?<br />
A dat din cap, uluit.<br />
367