untitled

văzusem trăsăturile iubitului meu soț, ci pe ale strămoșului său, Jack
Randall, cu buzele pline ridicate într-un zâmbet batjocoritor, înfricoșată de
acea imagine, mintea mea a proiectat îndată imaginea lui Jamie, cu chipul
crispat de teamă și furie, așa cum îl văzusem la fereastra biroului privat al
lui Randall. Oricât am încercat, nu am reușit să îmi readuc în memorie
imaginea lui Frank, cea pe care o știusem înainte.
•
Am simțit deodată un fior rece de panică și mi-am înfășurat brațele în
jurul coatelor. Și dacă reușeam să scap și să găsesc drumul înapoi spre
cercul de pietre? m-am gândit. Apoi ce? Jamie își va găsi, speram, curând
alinare în brațele lui Laoghaire, poate. Înainte îmi făcusem griji în privința
reacției lui când va descoperi că dispărusem. Dar dincolo de acel moment
fugar de părere de rău pe marginea pârâului, niciodată nu îmi trecuse până
acum prin minte să mă întreb cum m-aș simți eu despărțindu-mă de el. Mă
jucam absentă cu șnurul care ținea strânsă cămașa de noapte, legându-l și
dezlegându-l. Dacă voiam să plec, și voiam, nu ne făceam niciunuia un
serviciu îngăduind legăturii noastre să se întărească. Nu trebuia să îi dau
voie să se îndrăgostească de mine.
Dacă avea de gând să facă un asemenea lucru, mi-am spus, amintindu-mi
încă o dată de Laoghaire și de conversația cu Colum. Dacă se căsătorise cu
mine mânat de un simț practic rece, așa cum părea, poate că emoțiile lui
erau mai în siguranță decât ale mele.
Acumulând oboseala, foamea, dezamăgirea și nesiguranța, reușisem de
data aceasta să mă cufund într-o asemenea stare de disperare confuză, încât
nu puteam nici să dorm, nici să stau locului. În schimb, băteam camera în
lung și în lat, nefericită, ridicând lucrurile și punându-le jos, fără să judec.
Curentul stârnit de ușa deschisă a tulburat echilibrul delicat al
pieptenului pe care îl balansam de coadă, anunțând revenirea lui Jamie.
Arăta ușor îmbujorat și ciudat de agitat.
— Ah, nu dormi, a exclamat el, evident surprins și tulburat să mă
găsească trează.
— Nu, am răspuns înțepată, sperai să mă găsești dormind, ca să te poți
întoarce la ea?
Sprâncenele i s-au împreunat o clipă, apoi s-au ridicat nedumerite.
— La ea? La Laoghaire te referi?
Auzindu-i numele rostit cu accentul scoțian degajat – „L’heer” –, m-am
simțit deodată cuprinsă de o furie irațională.
— Aha! Deci ai fost cu ea! am sărit.
Jamie părea nedumerit și precaut, și vag iritat.
366