untitled

— Mă gândeam pentru început că aș putea dormi încă vreun ceas, a spus
el, dar se pare că nu se mai poate.
Resemnat, s-a tras în sus pe pat, rezemându-se de perete. Fusesem prea
obosită să scot lenjeria înainte de a mă culca și am zărit acum un punct
negru dubios pe plapumă lângă genunchiul lui. Ascultându-l, cercetam cu o
privire circumspectă punctul.
— Ai dreptate, a încuviințat el, am putea merge în Franța.
L-am privit nedumerită, uitând pentru moment că, orice decizie lua el, eu
eram acum inclusă în respectiva hotărâre.
— Însă nu prea am ce face acolo, a spus el, scărpinându-și gânditor
coapsa. Doar armata, dar aia nu e viață. Sau am putea merge la Roma, să ne
alăturăm curții regelui James. Asta poate fi rezolvat; am câțiva unchi și
verișori din partea neamului Fraser cu un picior în tabăra aceea care m-ar
putea ajuta. Nu prea am eu mare dragoste pentru politică, iar pentru prinți
nici atât, însă e o posibilitate. Dar aș încerca mai întâi să mă reabilitez în
Scoția. Și dacă aș face asta, în cel mai rău caz aș putea sfârși ca un mic
arendaș pe pământurile clanului Fraser; în cel mai bun caz, m-aș putea
întoarce la Lallybroch.
Chipul i s-a întunecat și am înțeles că se gândea la sora lui.
— Dacă ar fi după mine, a spus el în șoaptă, eu nu aș pleca, însă acum nu
mai sunt singur.
A privit spre mine și a zâmbit, mângâindu-mi părul cu blândețe.
— Uneori uit că acum ești cu mine, englezoaico.
Mă simțeam stânjenită. Mă simțeam, de fapt, ca un trădător. Jamie stătea
alături de mine, punând la cale planuri care urmau să îi afecteze întreaga
viață, luând în considerare siguranța și confortul meu, în timp ce eu făceam
tot posibilul să îl părăsesc, târându-l între timp în tot soiul de primejdii
extraordinare. Nu intenționasem să îi fac niciun rău, însă faptele erau fapte.
Chiar și acum, mă gândeam că ar trebui să încerc să îl conving să nu plecăm
în Franța, căci aceasta m-ar îndepărta și mai mult de destinația mea: cercul
de pietre.
— Dar există vreo posibilitate de a rămâne în Scoția? am întrebat,
ferindu-mi privirea.
Am avut impresia că punctul negru se mișcase, însă nu eram sigură. Miam
fixat ochii pe el, privind concentrată.
Mâna lui Jamie a coborât pe sub părul meu și a început să mă mângâie
absent pe gât.
— Da, a spus el gânditor. Ar putea fi. De aceea m-a așteptat Dougal; avea
oarece vești.
— Adevărat? Ce fel de vești?
360