untitled
— Nu, nu e. E o poveste îngrozitoare. Doar că… mi te și imaginez stând acolo, încăpățânat ca un catâr, cu fălcile încleștate și aburul ieșindu-ți pe urechi. Jamie a pufnit, dar a râs ușor. — Da. Nu e foarte ușor să ai șaisprezece ani, nu-i așa? — Vasăzică tu ai ajutat-o pe Laoghaire fiindcă îți părea rău pentru ea, am spus când mi-am mai revenit. Știai cum e să fii de vârsta ei. Jamie a părut surprins. — Da, am spus asta. E mult mai ușor să primești un pumn în față când ai douăzeci și trei de ani decât să fii bătut cu cureaua la fund în public când ai șaisprezece. Mândria rănită doare mai tare decât orice altceva și la vârsta aceea e foarte ușor de rănit. — Mă gândeam că n-am mai văzut pe nimeni rânjind în așteptarea pumnului în gură. — Păi, pe urmă mi-ar fi fost mai greu să rânjesc. — Mmh, am încuviințat. M-am gândit… Am tăcut, rușinată. — La ce te-ai gândit? Ah, despre mine și Laoghaire vrei să spui? a întrebat el, ghicindu-mi gândul. Tu și Alec și toată lumea, inclusiv Laoghaire. Aș fi făcut același lucru și dacă era urâtă. M-a împuns cu degetul în coastă. — Deși nu mă aștept să mă crezi. — Păi, v-am văzut împreună în acea zi în alcov, m-am apărat, e clar că cineva te-a învățat să săruți. Jamie a scormonit praful de pe drum cu picioarele, rușinat. Și-a înclinat capul, timid. — Englezoaico, nu sunt mai bun decât alți bărbați. Încerc, dar nu reușesc întotdeauna. Știi versetul acela din Sfântul Pavel, unde spune el că e mai bine să te însori decât să arzi? Ei bine, pe mine mă ardea destul de rău acolo. Am râs din nou, simțindu-mă ușoară ca la șaisprezece ani. — Deci te-ai însurat cu mine ca să nu păcătuiești? l-am tachinat. — Da. De asta e bună căsătoria; ca să facă un sacrament din lucrurile pe care altfel trebuie să le mărturisești la spovedanie. Am izbucnit din nou în râs. — Oh, Jamie, te iubesc! De data aceasta, era rândul lui să râdă. S-a aplecat și s-a culcat pe marginea drumului, înecându-se de râs. Încet, s-a întins pe spate și a zăcut în iarba înaltă, hohotind și sufocându-se. — Ce Dumnezeu e cu tine? am întrebat uitându-mă nedumerită spre el. 350
În cele din urmă, s-a ridicat, ștergându-și ochii înlăcrimați. A scuturat din cap, trăgând aer în piept. — Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat vreodată și tu îmi spui că mă iubești. Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt. — Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar mie îmi placi așa cum ești. Hai să mergem. • Se făcea târziu… sau devreme, depinde cum priveai și trebuia să încălecăm, dacă voiam să ajungem la Bargrennan până în zori. Îmi revenisem destul de bine până acum pentru a suporta să stau în șa, deși efectele se făceau încă simțite. O parte din drum am călărit într-o tăcere relaxată. Lăsată cu propriile mele gânduri, mi-am pus întrebarea, pentru prima dată fără panică, ce se va întâmpla dacă și când voi reuși să găsesc drumul până la cercul de pietre? Căsătorită cu el din constrângere și dependentă de el din necesitate, începusem fără îndoială să țin foarte mult la Jamie. Însă mai interesante erau, poate, sentimentele lui pentru mine. Mai întâi fusesem legați prin împrejurări, apoi prin prietenie și în cele din urmă printr-o pasiune carnală tulburător de profundă, însă el nu făcuse niciodată nici cea mai mică aluzie la sentimentele pe care le avea pentru mine. Cu toate astea… Își riscase viața pentru mine. Măcar atât putea face de dragul jurământului de căsătorie; mă va proteja, îmi spusese, până la ultima picătură de sânge și eram convinsă că ăsta era adevărul. Eram mai impresionată de evenimentele din ultimele douăzeci și patru de ore acum, după ce îmi dezvăluise pe neașteptate emoțiile sale și viața sa personală, cu bune și cu rele. Dacă el ținea la mine atât de mult pe cât credeam eu că ține, cum s-ar simți el dacă eu aș dispărea fără veste? Urmele disconfortului fizic s-au mai estompat în vreme ce mă luptam cu aceste gânduri incomode. Mai aveam cam cinci kilometri până la Bargrennan când Jamie a rupt deodată tăcerea. — Nu ți-am povestit cum a murit tatăl meu, a spus el abrupt. 351
- Page 300 and 301: 300 Jamie a pufnit și a scos pisto
- Page 302 and 303: Și atât de diferit de replica mul
- Page 304 and 305: 304 … da mi basia mille, diende c
- Page 306 and 307: A rânjit spre mine, pipăindu-și
- Page 308 and 309: Erau doi bărbați; dezertori engle
- Page 310 and 311: M-a lăsat ușor la pământ și s-
- Page 312 and 313: Un soi de orgoliu mă împiedica s
- Page 314 and 315: Un corb a trecut în zbor pe deasup
- Page 316 and 317: descoperit spre ușurarea mea că e
- Page 318 and 319: hainele de deasupra destul de bine,
- Page 320 and 321: împodobindu-i cealaltă perucă,
- Page 322 and 323: Am înghițit un nod, forțându-mi
- Page 324 and 325: A zâmbit, cu acel zâmbet care ami
- Page 326 and 327: picioare ar fi prehensile… Junghe
- Page 328 and 329: am socotit, încă mai păștea fer
- Page 330 and 331: — Ești o brută și un prost! am
- Page 332 and 333: 332 Atunci s-a întors și m-a țin
- Page 334 and 335: ating. După un lung moment de tăc
- Page 336 and 337: — Nu îți voi permite să mă ba
- Page 338 and 339: fund, prefăcându-se a mă consola
- Page 340 and 341: Nu anticipasem care puteau fi efect
- Page 342 and 343: că și-a pierdut cumpătul și a s
- Page 344 and 345: S-a oprit și a privit spre mine.
- Page 346 and 347: Încet și mai mult sau mai puțin
- Page 348 and 349: — După cum era de așteptat, în
- Page 352 and 353: — Dougal mi-a zis că a suferit u
- Page 354 and 355: aveam cu adevărat idee, a bolboros
- Page 356 and 357: — Jamie, am șoptit. Oh, Jamie, d
- Page 358 and 359: 358 — Dacă, am spus printre din
- Page 360 and 361: — Mă gândeam pentru început c
- Page 362 and 363: În cele din urmă, am mai dormit p
- Page 364 and 365: privirea de uimire mânioasă care
- Page 366 and 367: văzusem trăsăturile iubitului me
- Page 368 and 369: — Nu știu sigur dacă se vrea un
- Page 370 and 371: — Pleacă, atunci, a spus, smucin
- Page 372 and 373: A oftat și a șovăit o clipă, ap
- Page 374 and 375: — Da, și am de gând să te țin
- Page 376 and 377: în chestiune era la vedere când m
- Page 378 and 379: 378 • PARTEA A PATRA • ADIERE D
- Page 380 and 381: — Prostii, am spus cu o oarecare
- Page 382 and 383: Am rămas tăcută, pe gânduri. M
- Page 384 and 385: — Ce s-a întâmplat? am întreba
- Page 386 and 387: Aruncând o privire spre pod în dr
- Page 388 and 389: Jamie s-a rezemat cu spatele la zid
- Page 390 and 391: Din cauza dificultăților mele de
- Page 392 and 393: S-a băgat la loc sub plapumă. —
- Page 394 and 395: fuseseră aproape epuizate. Poate c
- Page 396 and 397: — Nu m-aș mira, a răspuns Jamie
- Page 398 and 399: S-a încruntat, bătând cu degetel
În cele din urmă, s-a ridicat, ștergându-și ochii înlăcrimați. A scuturat din<br />
cap, trăgând aer în piept.<br />
— Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat<br />
viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am<br />
omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai<br />
una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în<br />
bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat<br />
vreodată și tu îmi spui că mă iubești.<br />
Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a<br />
ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.<br />
— Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar mie îmi placi așa cum ești. Hai<br />
să mergem.<br />
•<br />
Se făcea târziu… sau devreme, depinde cum priveai și trebuia să<br />
încălecăm, dacă voiam să ajungem la Bargrennan până în zori. Îmi<br />
revenisem destul de bine până acum pentru a suporta să stau în șa, deși<br />
efectele se făceau încă simțite. O parte din drum am călărit într-o tăcere<br />
relaxată. Lăsată cu propriile mele gânduri, mi-am pus întrebarea, pentru<br />
prima dată fără panică, ce se va întâmpla dacă și când voi reuși să găsesc<br />
drumul până la cercul de pietre? Căsătorită cu el din constrângere și<br />
dependentă de el din necesitate, începusem fără îndoială să țin foarte mult<br />
la Jamie.<br />
Însă mai interesante erau, poate, sentimentele lui pentru mine. Mai întâi<br />
fusesem legați prin împrejurări, apoi prin prietenie și în cele din urmă<br />
printr-o pasiune carnală tulburător de profundă, însă el nu făcuse niciodată<br />
nici cea mai mică aluzie la sentimentele pe care le avea pentru mine.<br />
Cu toate astea…<br />
Își riscase viața pentru mine. Măcar atât putea face de dragul<br />
jurământului de căsătorie; mă va proteja, îmi spusese, până la ultima<br />
picătură de sânge și eram convinsă că ăsta era adevărul.<br />
Eram mai impresionată de evenimentele din ultimele douăzeci și patru de<br />
ore acum, după ce îmi dezvăluise pe neașteptate emoțiile sale și viața sa<br />
personală, cu bune și cu rele. Dacă el ținea la mine atât de mult pe cât<br />
credeam eu că ține, cum s-ar simți el dacă eu aș dispărea fără veste? Urmele<br />
disconfortului fizic s-au mai estompat în vreme ce mă luptam cu aceste<br />
gânduri incomode.<br />
Mai aveam cam cinci kilometri până la Bargrennan când Jamie a rupt<br />
deodată tăcerea.<br />
— Nu ți-am povestit cum a murit tatăl meu, a spus el abrupt.<br />
351
Change language