untitled

un singur om putea produce la fel de mult zgomot ca o mulțime întreagă.
Singurele sunete aici erau freamătul plantelor, țipătul ocazional al câte unei
păsări de noapte și bocănitul înfundat al copitelor. Pășeam cu mai multă
ușurință acum, când mușchii mei contractați începeau să se destindă
datorită exercițiului. Și resentimentele mele au început să scadă, ascultând
poveștile lui Jamie, pline de umor și autoironie.
— Nu îmi plăcea deloc să fiu bătut, îți imaginezi, dar, dacă aș fi avut de
ales, preferam bătăile tatei decât pe cele ale învățătorului. De cele mai multe
ori ne bătea cu o riglă la palmă, în școală, în loc să ne altoiască la fund. Tata
zicea că dacă mă lovea peste palme, nu voi mai fi în stare să muncesc, în
schimb, dacă îmi înroșea fundul, nu voi fi tentat să mă așez să mă odihnesc.
De obicei aveam câte un învățător diferit în fiecare an; nu stăteau mult –
majoritatea se făceau fermieri sau se mutau în zone mai bogate. Învățătorii
sunt plătiți atât de prost, încât tot timpul sunt sfrijiți și rupți de foame. Am
avut odată unul gras, niciodată n-am crezut că era învățător; arăta ca un
pastor deghizat.
Gândul mi-a zburat la rotofeiul părinte Bain și am zâmbit încuviințând.
— Pe unul mi-l amintesc în mod special, pentru că ne scotea mereu în fața
clasei cu palma întinsă și pe urmă ne ținea o predică interminabilă despre
greșelile noastre, apoi ne bătea și ne mai predica și între lovituri. Stăteam
acolo cu palma întinsă, usturând, și mă rugam să termine odată cu
pălăvrăgeala și să treacă la treabă înainte să îmi pierd curajul și să încep să
plâng.
— Îmi imaginez că tocmai asta voia să faci, am spus, simțind o oarecare
milă, fără să vreau.
— Ah, da, a răspuns el firesc. Dar mi-a luat ceva timp să înțeleg. Dar
îndată ce am făcut-o, ca de obicei, nu mi-am putut ține gura.
A oftat.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat, furia mea fiind dată cu totul uitării.
— Păi, într-o zi m-a scos în fața clasei – mă scotea adesea pentru că nu
puteam scrie frumos cu mâna dreaptă și tot scriam cu stânga. M-a lovit de
trei ori – luându-i aproape cinci minute să o facă, ticălosul – și se tot
burzuluia la mine că sunt prost, încet la minte și încăpățânat înainte să îmi
aplice următoarea lovitură. Palma îmi ardea cumplit, pentru că era pentru a
doua oară în acea zi și eram speriat pentru că știam că urma să fiu pedepsit
și acasă – așa era regula; dacă eram pălmuit la școală, eram bătut și acasă,
pentru că tatăl meu considera că școala este foarte importantă – oricum, miam
ieșit din fire.
Mâna stângă i s-a strâns involuntar în jurul hățului, de parcă ar fi vrut săși
protejeze palma sensibilă.
343